cu cine m-as marita

ianuarie 30th, 2010

Mi-am dat seama acum ca cei ce faceau casatorii aranjate nu erau chiar niste papagali. Ar trebui sa fiu mai atenta la intelepciunea seculara.

E frumoasa si dragostea, nu zic. Dar ea nu tine de caldura, sanatate, mancare, izbanda in probleme legal-administrative si mai stiu eu ce chestii trebuincioase prin casa de cireasa. Pentru un trai fara griji, am nevoie urgenta de mai multi barbati extraordinar de bine pregatiti. Simultan, nu concomitent.

M-as marita in primul rand cu un urolog. Specialist de frunte, premiat pe la ce stiu eu ce congrese internationale. In care se diseca pe viu vezici nazbatioase si femei isterice, purtatoare de astfel de vezici. Si apoi se vine cu solutii pertinente pentru ciresele lumii. L-as lua cu mine pe urolog oriunde m-ar purta pasii. Chiar si la epilat.

Apoi as avea nevoie de un specialist in instalatii. Exact ca domnul Dumbrava, de care ziceam mai ieri. Un om care sa nu pregete sa-si vare bratele pricepute prin mecanisme si orificii si masinarii complicate existente intr-o livada. Si care sa intretina o gospodarie in cel mai ridicat grad de functionare, cand doctorul e de garda.

Se rup bucati din cireasa cand trebuie sa aiba in grija dezastre casnice. Si se tulbura ca o apa maloasa.

Urmatorul pe lista este un avocat. M-as marita imediat cu un avocat specialist in cauze civile si relatia cu autoritatile locale si organele si organismele. Si de ce nu, specialist si in divorturi, in caz ca nu prea ne intelegem. Si mariri de pensii si dat angajatori in judecata. Bineinteles, ar fi capabil si le-ar castiga pe toate.

A, si tot el ar avea in job description sa asigure si veniturile gospodariei noastre comune. Ca doctorii stim cum sunt platiti. Si instalatorii nu exceleaza, cred.

M-as marita fara sa ma uit inapoi si cu un vorbitor american, expert in dezvoltare personala si motivare si life couching. In diminetile mai neguroase l-as pune sa ma motiveze puternic. Sa sadeasca in mine ideea ca pot face orice. Doar sa intind mana si sa vreau. Sa imi spuna ca sunt exceptionala, frumoasa, un mecanism de succes. Sa ma indrume ce sa fac in continuare in cariera.

M-as marita imediat. Si l-as ruga sa petreaca timp de calitate si cu urologul, spealistul in instalatii si mai ales avocatul, ca el aduce banii.

Ar mai fi niste categorii de barbati pe care i-as aduce in haremul meu. Dar am zis sa nu-l manii pe Dumnezeu. Si oricum, cred ca ma descurc doar cu astia din prima linie. Am treaba multa, am fugit.

pacatul cel (mai) mare

decembrie 18th, 2009

pacate

Pacatul cel mai mare al ciresei este mandria.

O meteahna care nu apare in forma asta printre cele sapte pacate capitale. Dar simt eu ca ea este un derivat direct din trufie. Care este cap de lista. Si o simt eu ca atarna greu de gatul meu.

Nu cred ca e cazul sa discutam despre faptul ca cireasa este cumva atinsa de lacomia pantecului sau iubirea de arginti. Chiar nu vad cine ar putea elucubra pe tema asta. Cat despre desfranare, ce sa mai discutam. Daca s-ar organiza lunar concursuri de virtute la mine in livada, pe toate le-as castiga.

Dar e atat de hiper ea, bucata asta de maglavais neplacut, mandria. Incat ar putea, de ar fi transformata cumva in energie alternativa, sa asigure o baie calda pentru fiecare dintre focile unei banchize. Ce s-ar mai balaci ele zbenguindu-se si scandand: cireasa, cireasa, cireasa. Mda, mandria. Exact ce ziceam.

Mandria imi deschide gura cu forta si ma obliga in mod regulat sa spun lucruri pe care nu le simt si este exclus sa le gandesc. Ca nu cumva sa par mica si lipsita de forta. Si sa ma vadesc uriasa in cuget si-n simtire, in fata oricui.

Dupa ce le zic, sufar prejudicii sufletesti. Ba resping persoane care imi plac. Ba imi refuz pofte ce ma chinuie apoi indelung, cand toti oamenii dorm.

Mandria imi inchide in repetate randuri gura, cu lipici performant, cand chiar ar fi cazul sa spun naibii ceva bun. Ce? Cum sa zic eu ceva care sa imi vadeasca sentimentele in deplinatatea lor si sa ma puna altfel intr-o lumina belalie.

Mandria si potentiala ei ciufulire in public ma opreste de la a-mi incerca fortele in diverse situatii in care as avea sanse bune sa castig.

Cand vreau sa particip intr-o masurare de forte, imi apare un cantar. Intr-un taler este prezentat pricajit, castigul potential. In varianta atentie, obiectele de pe cantar sunt mai mici decat in realitate. Si pe celalalt, rasetele augmentate ale publicului, in cazul in care as pierde.

Din pricina asta, o auzi pe cireasa ca zice nu, multumesc, nu ma bag pentru ca nu imi trebuie. Si zice asta unei serii intregi de chestii pe care si le-ar dori destul de tare. Frica de esec bate filmul. Si pana la urma despre asta e vorba, despre mandrie si orgoliu in cantitate prea destula.

As plati sume babane cui m-ar ajuta sa mai scap de niste x la suta mandrie. Si m-as caciuli si as face bust de tinut in sufragerie cui m-ar invata sa pun capastru orgoliului demential. Dar pare ca lucrurile nu merg neaparat asa.

Mandria, pacatul meu cel mare. Ce ma fac Doamne cu el.

cele mai rele povesti

noiembrie 25th, 2009

plicticos

Povestitorii cei mai talentati au job-uri de vorbitori inspirationali. Iar talentul lor este platit cu bani buni.

Au salarii uriase. Se plimba, vad lumea. Li se da sau au de la ei o tema buna. Si ei o spun cum nu se poate mai potrivit. De lasa generatii intregi de oameni cu gura cascata. Apoi isi cumpara yacht si ies la pensie devreme.

Micii povestitori insa colcaie printre noi. Dornici sa zica mereu ceva. Si incantati cand au gasit un public suficient de bine crescut incat sa-i opreasca.

Cand ei prind o musca in iatacul lor, o securizeaza repede infasurand in jurul ei lanturi grele. Si in loc sa o manance, incep sa-i susure in ureche chestii plicticoase, oribile, imposibil de ascultat.

Am identificat pana acum 4 categorii mari de povesti care pot omori usor un ascultator mai timid. Care nu se poate scutura de jugul nedreptatii ce i se face.

Prima: criticul neautorizat de filme.

Cum ajunge si el la film, povestitorul arde de nerabdare sa impartaseasca apoi experienta. De fapt, tind sa cred ca povestitorii anume merg sa vada filmele pritre primii. Ca apoi sa poata omori vreun biet trecator cu relatarea.

El pierde din vedere faptul ca nu poate suplini toate chestiile cu care te incanta a 7-a arta. Nu poate interpreta toate personajele. Nu stiu sa cante muzica respectiva intocmai. Nu poate sa genereze efecte speciale si alte procedee.

Ca sa fie sigura ca nu da peste anticristul asta povestitor de filme, cireasa s-a hotarat. Oricine o intreaba ai vazut filmul cutare, ea zice da preventiv. Ca sa se apere de o potentiala musca care ti se pune cu insistenta pe gura.

A doua: cronicarul de accidente.

A patit un accident usor. Si ti se arata teafar, in deplinatatea organelor si suprafetii lui de piele, ce pare nealterata. Cireasa se bucura ca a scapat dar nu vrea sa stie mai mult.

Omul insa, nu se lasa. El ii da inainte cu detalii hidoase despre cum s-a intamplat. Si eram acolo, stii tu. Cand iesi de pe straduta aia cu cedeaza si intri direct in bulevard si se fac trei benzi si este si linie de tramvai. Cireasa deja e trista.

Asa, si eu m-am incadrat pe banda a doua, ca voiam sa fac stanga. Si vine asta cu viteza mare si eu trag de volan, dar nu puteam nici sa ma feresc prea tare, ca stii ca e scuarul ala. Vezi scena da? … … …

Astia nu renunta niciodata. Singura posilibitate este sa fugi urland, ca si cum ai o albina in chiloti, inca de la primele vorbe. Fara sa te mai explici.

A treia: nostalgicul din armata

El incepe prin a aminti vag perioada, pe post de preludiu. Apoi incepe si da cercuri concentrice relatarii care il intereseaza. Afli, complet in contra vointei tale, ca doar nu esti nebun, afli tot.

Cat de naspa era seful ala de la armata. Cum se imparteau pachetele venite de acasa. Gustul unei permisii. Culoarea parului curvei care deservea regimentul in serile lungi. Corvoadele pe care era obligat sa le faca. Si niste portrete, balzacian de detaliate, de colegi pe care nu i-a mai vazut niciodata.

Ultima dar nu lipsita de importanta: menestrelul scolar.

Vrea sa rememoreze alaturi de tine momentele placute din pruncie. De ce nu face asta singur, cum procedeaza fiecare dintre noi cand il taie melancolia, nu stiu. Dar nu poate, are nevoie de public.

Pentru a explica pe larg cum e cu profa de bio, cat de tare era diriga. Ce pozne incredibile, complet diferite de cele ale altor copii, facea cand era doar de-o schioapa. Cum nu prea invata si era mereu pus pe sotii. Ce note proste lua si exact situatiile in care se intampla asta cu preponderenta.

Nu-i pasa ca la sfarsit esti lesinat la podea. Si incearca sa te aduca in simtiri cu o povestioara piparata despre cum fuma in wc-ul elevilor.

Cireasa, cand da peste oricare dintre categoriile astea neplacute, fuge de mananca nori. Pentru ca nu este asa de curajoasa sa zica nu ma intereseaza. Si atunci mimeaza diverse probleme.

Voi ce povesti si povestitori detestati? Mai exista si altii de soiul asta. Mi-au scapat?

cireasa castigacioasa

noiembrie 8th, 2009

horses-gallop copy

Primele chestii pe care o sa le fac sunt niste cumparaturi.

O sa achizionez la Nisa o locuinta mica dar vesela. Nu pe Promenade des Anglais, ca nu sunt lacoma. O mansarda mica cu vedere in centrul vechi. Unde e vara lumea imbracata in alb si se canta jazz live. Din mai as poposi acolo si nu m-as da dusa pana in septembrie.

O sa iau si o casa traditionala in Bucovina. Pusa strategic langa dealuri molcome, apa cu pesti, padure fosnitoare, oameni draguti si o biserica veche. Normal ca o sa am si livada de pruni.

Ati vazut vreodata o livada de pruni in floare? Au flori doar un pic roz. Cateodata ramai cu impresia ca doar ti se pare. Si ca poate sunt de fapt albe ca zapada.

Prin curte sunt cai, oi, vaci si macar o capra. In beci sunt toate bunatatile pamantului. Pe foc clocoteste mereu o mamaliga. Garnitura pentru ciulamaua de hribi. Placerea mea.

O sa cumpar o editura buna care sa-mi scoata cartea mea. Nu ca ea, cartea, n-ar fi buna. Dar sa-mi fie mai usor. Si sa nu mai fiu nevoita sa trec prin tracul prezentarii si negocierii. Ce sunt eu? Cireasa talentata sau targovet?

O sa o anunt pe maseuza Geta ca de acum inainte locuieste cu mine. Si ea si familia ei pe care nu o cunosc si dupa care probabil nici nu o sa ma omor. Dar na, chiar si cand esti cireasa bogatanca trebuie sa faci niscaiva compromisuri.

Tot ce are de facut este sa-si tina mainile pe maine mare parte din timpul cat voi sta acasa. Geta, nu-ti fie frica. Gata cu greutatile. O sa fie bine.

O sa angajez imediat bucatar personal venit din Turcia. Camerista frantuzoaica care sa impleteasca ale ciresei cosite frumos. Si sa ii faca unghiile de pa picioare. Bineinteles, in timp ce Geta saraca tot face masaj.

O sa incerc fara odihna sa cuplez turcul cu frantuzoaica. Doar ca sa ma distrez, asa. Ca o bogatanca excentrica ce sunt.

Uite, ariciule, nu. Nu o sa-mi dau demisia. O sa scriu in continuare la hotcity si si in celelalte locuri unde activez placere. Dar poate sau de fapt sigur, mai putine ore pe zi. Na, intelege-ma si pe mine.

N-ai fi crezut-o p-asta, nu? E, asa sunt eu, o cireasa implicata. Chiar daca sunt putred de bogata.

O sa fac cadouri consistente si targetate prietenilor. Dar cred ca nu bani. Ce vrei, excentricitatile bogatilor. Unuia o cafenea, altuia un club bun unde sa puna el muzica. Unuia un tratament fabulos, altuia un han. Cuiva un adapost urias pentru toti cainii din lume. Altcuiva o televiziune numai cu stiri pozitive.

Dar nu inainte de a o acoperi pe mama de cireasa cu euro. Ei ii plac cumparaturile ceva de speriat. Si i-as da si un servitor care sa o insoteasca la Carrefour si la piata si la mall si pe unde mai are ea de ales chestii. Sa ii care sacosele si sa ii faca o conversatie antrenanta.

Dupa ce toate astea sunt puse la punct, hai sa calatorim des. Sediul central este in cele cateva resedinte fixe. Dar cireasa are nevoie de mai mult de atat. S-ar putea sa vrea sa vada lumea privind-o din balon. O tenteaza de mult.

Probabil ca nu o sa ma mai scol dimineata. O sa beau des fresh de portocale. O sa am platon de matase. O sa am cei mai frumosi pantofi. Si o sa dau petreceri cu mese bogate in fiecare zi.

Incerc sa-mi pastrez samburele pe umeri. Dar e greu sa-mi tin cumpatul 100%. Cum ar fi daca as castiga cele 7 milioane la care am pus bilet?

Cireasa are inregistrat bilet. Si-a facut iluzii. Si acum nu mai poate de excitare. Oare numarul 18 scrijelit insistent de 3x chiar o sa-i aduca cele trebuincioase?

scrisoare deschisa catre zana maseluta

aprilie 30th, 2009

tooth-fairy

Draga zana maseluta,

Eu inteleg ca atunci cand eram cireasa mica-pitica, aveai un rost clar.

Eu iti daruiam cate un dintisor de lapte, vai de mama lui. Mai tii minte cum aratau? Hi-hi. Si tu il luai si naiba stie ce faceai cu el. Nu ma bag. Job description-ul tau.

Cert e ca il vindeai pe bani buni. Altfel nu imi explic cum de iti permiteai sa-mi dai si mie inapoi o cota parte. Am facut afaceri bune impreuna.

Apoi, ai disparut ca un fum. Tu sigur invarti in continuare chestii prin gurile oamenilor. Stiu eu. Cireasa nu e fraiera.

Dovada ca si eu iti mai dau din cand in cand dinti. Sau parti din dinti de-ai mei. Doar ca nu imi mai intra in cont nimic pe chestia asta. Si nu mi se pare ok.

Deci acum, spune si tu. Relatia noastra s-a transformat din ceva win-win in ceva win-lose. Unde eu lose. Zana maseluta, ti-am zis ca eu urasc sa pierd? Imi clantane dintii de nervi.

Asa cum vad eu, o cireasa, lucrurile acum. Ai doua posibilitati. Si sa nu zici ca nu poti. Sigur ca ai sange sa faci asta. Ca de-aia esti ditamai zana.

Ori pui mataluta mana si-mi lasi dintii in pace. Ca iti dai seama, miza e acum mult mai serioasa. Nu e ca atunci cand eram mica si credeam orbeste in tine. Tu iei dinti care nu se mai intorc niciodata la mine.

Ori, si sunt deschisa si la asta. Imi iei particele din dinti. Si atunci marci banul, zano. Da frate. Iei dintele, pui colea deoparte, in plic. Bani pentru tratamentele luxuriante ale ciresei cu dentitie firava.

N-o sa zic la nimeni de aranjamentul nostru, iti dai seama. Eu am lucrat prin corporatii si am invatat acolo o gramada de chestii. Printre care legea precedentului.

Stiu ca daca se afla ca noi doua suntem pe combinatia asta. O sa tabare toti stirbii si frustratii pe tine. Sa-ti ceara bani, dinti, masini, ceasuri, electrocasnice, femei, vacante all inclusive. Si mai stiu eu ce.

Deci nu te dau in fapt. Ramane intre noi.

Dar zano, nu te fofila. Vino cu o solutie viabila la cireasa. Ca daca nu, odata ma infoi si ma zburlesc la tine. De-ti sar dintii de frica.

A ta vesnica si credincioasa,

Cireasa.