iulie 11th, 2011
Si acum ma mai intreb cu pofta ce ora e in Bali.
Functionez din inertie dupa orarul cu banane pitice si palmieri umezi si taitei picanti. Ma gandesc cum miroase amurgul acolo. Ma intreb ce-au mai pus balinezii in cutiutele cu ofrande de la poarta si cum s-au veselit ei de sarbatoarea Galungan. Ma intereseaza ce flori si-au prins astazi balinezele in parul lor de cerneala.
Merg in capul meu pe sarma imaginandu-mi in ce parte e muntele Agung. Tin ochii mici si stransi, sa nu izbucneasca afara din ei tot ce am vazut. Nu-mi permit sa raman fara amintiri din Bali. A fost prea mare placerea, vreau sa raman amortita in ea cat de mult posibil.
M-am obisnuit sa dorm chiar daca in Bali cocosii se striga si se ingana prelung unul pe altul in noapte, precum cainii de la noi. Stiu sa nu ma nelinistesc cand aud urletul soparlelor geko pitulate prin camera. Stiu acum ca nu e vorba de vreun tigru si nici macar de vreun dragon.
Stiu sa spun ce copac naste cafeaua, uitandu-ma fugar la frunza plus floare egal love. Surprind precum un versat localnic fructul de cacao coapta atarnand in pom. Vad pe data in ce coroane de deasupra capului se ascund cuisoare. Si incerc sa nu chicotesc ca o cireasa de pension cand vad cate o pornografica floare de banan.
Daca tin ochii deschisi, prin ei trec fluturi mari de matase neagra. Si pasari mici care dau din aripi repede si iau micul dejun direct din flori. Cel putin o vreme nu cred ca mai pot spune hello fara intonatia cantata a balinezilor. Ma port cu 23% mai frumos decat inainte, ca sa nu ma reincarnez in bambus.
Bali mi-a facut mintile funda cu nod dublu. O sa fac si eu ce o sa pot sa redevin decenta in cuget si simtire.
Tags: agung, bali, ofrande, roman, vacanta, vraja
Posted in Mintea mea sorcova | 5 Comments »
iunie 17th, 2011
Se ia cireasa, se transpune intr-un decor complet diferit de cel mioritic.
Intai se duce ea la Paris, pentru o pregatire sumara de vacanta. Viseaza sa stea la coada pentru un falafel in cartierul evreiesc. Si sa hapaie niste cafele in Montmartre, intr-un balamuc de catei de buzunar, cucoane cochete si pictori sariti de pe fix.
Apoi se imbarca cireasa pe un avion care merge mult, mult de tot. Destinatia este pentru cateva ore Kuala Lumpur, un oras deja bantuit de catre ea. De data asta vreau sa vad aici pavilionul cu 6.000 de fluturi si gradina cu 5.000 de orhidee. Da, am destul loc pe card. Si da, sunt pregatita cu mancare pentru maimutele rele si batrane care dau tarcoale pe trotuar, la intrare.
Dar destinatia este Bali. Insula care frizeaza paradisul si cheama fara odihna pe cireasa ademenind-o cu degetul aratator. Merge cireasa acolo la o nunta ce se anunta ca-n povesti, pe malul marii. Dar dupa ce joaca doi pasi la stanga binisor si alti doi pasi in dreapta lor, cireasa se apuca a depana fire de poveste.
Cireasa va sta mai putin pe litoralul plin ochi al insulei si va cotrobai mai mult prin maruntaiele ei expuse gingas privitorului. Va da roata teraselor de orez, va amusina frunzele si florile care ii atin calea. Va musca cu sete din tot ce macar pare comestibil. Fructe putin stiute, oameni crocanti, fructe.
Va pune rucsac in spate si va urca 10 ore pe muntele buclucas de inalt. Va urca pe mobra si va trece in viteza relativa dar cu zgomot asurzitor printre sate si frunzeturi. Se va imbuiba cu tot ce i se va propune. Va cobori dealurile cu bicicleta, va poci cuvinte indoneziene spre a castiga bunavointa localnicilor.
In final se va racori si zbengui in diversele stioalne din drumurile zilnice. Va rama cu buna stiinta, precum porcii dupa trufe de pret, pentru a gasi cele mai ascunse cotloane de viata balineza. Cireasa are rasuflarea taiata de emotia intalnirii cu departarea.
Dar se va intoarce totusi, daca ramane in toate mintile, sa povesteasca despre toate astea. Ne vedem luni, 11 iulie, la cafea.
Tags: bali, fericire, paradis, pofta de viata, ubud, vacanta
Posted in Uncategorized | 5 Comments »
mai 23rd, 2011
Cireasa se cere in Asia din nou. In acest sens a facut dumneaei o cerere universului intreg. A racait la usi semideschise si uite ca i-a fost aprobata.
Mai sunt 3 saptamani mari si late pana cand ma preling pe o plaja balineza. Da, era una dintre destinatiile de pe rezolutie. M-am facut luntre si punte si am prins un loc in paradisul asta nefiscal. De unde la inceput nu voia nimeni sa vina cu mine, acum am doi maiastri tovarasi de calatorie.
Despre aventura asta nu stiu mare lucru. Doar ca primul loc in care voi sta este Ubud. Un orasel printre orezariile cele mai de seama din bali. Si ca ale mele gazde indoneziene zambesc si tin mereu un platou cu fructe exotice in intampinarea celor care le calca pragul.
A, mai e ceva. Vecinul nostru de orezarii este un domn cu dreaduri care face yoga si este canadian. El o sa ne arate putin cu ce se mananca insula asta fabuloasa. Macar la inceput, cand vom lesina probabil de uimire si vom cadea intre plantele exotice si un vulcan.
Caci da, cu asta urmeaza sa ne indeletnicim cat ai pocni din peste sau ai clipi din degete. Avem la dispozitie un vulcan numai bun de cocotat pe el, chiar daca asta dureaza ore in sir. Si apoi un palc de insule ca niste alunite. Toate pazite de bancuri de pestisori pe care ii vom studia profesionist, bucata cu bucata.
O sa luam la bani marunti vegetatia luxoasa. Banuiesc eu ca vom gasi acolo flori cat capul de om, flori care miros ca niste cisterne cu parfum. Mancarea cica este pentru zeite. Orezuri si sosuri si legume perpelite in suc propriu dar si la figurat. Nici ca o sa ma mai dau jos din castronul cu banane prajite.
Cireasa balineza mai are trei saptamani de visat pe uscat. Apoi visele devin realitate si paradisul chiar culcusul ciresei pe termen scurt. Mor de pofta si pofta moare dupa mine. Bali, pregateste-te, ca vin. Si pune ceva pe tine, ca nu sunt singura.
Tags: bali, bucatarie, indonezia, insule, nebunie, paradis, placere, pofta, vacanta, vegetatie, vis, vulcan
Posted in Mintea mea sorcova | 8 Comments »
