Acum, cand cititi voi.
Beau deja vin unguresc si mananc gulyas si paprikas. In dulcele popas spre muntii glazurati cu zapada care-mi trebuie mie. Pentru ce-mi trebuie? Cum.
Pentru scopurile bine determinate pe care le am. Sa castig cupa Austriei la ski in 2009. Si pentru planurile desfranate pe care le am. Sa skiez 7 zile din 7, pana imi ies ochii.
O sa ma mai cer conectata. Daca observati insa incetineala in publicarea de comments, nu o luati personal. Nu e ca nu-mi place ce ziceti. Si ca m-am decis sa ramana foaia alba, fara feedback de la voi. Dar sunt pe partie. Pe partie la Kaprun, Austria.
Am luat laptop-ul. Niste medicamente de digestie. Niste medicamente de mahmureala. Mi le-a cumparat mama de cireasa dupa ce mi-a vazut fatza dupa rev. A ramas impresionata profund. Puteti sa credeti?
Stiu ca sedinta photo arata bine. Dar ce-a fost dupa, asta nu mai vreau sa comentez. Saraca mama. A vazut lupu’.
Am mai luat. Costumul de baie. Caciula de leopard cu urechi montate in crestet. (Urmeaza poze cu ea soon, e complet ridicola). Aparatul foto. O sticla de Campari. Dragoste in vremea holerei, de Garcia Marquez.
Si am mai luat speranta ca prietenii astia buni care ma cara. O sa se milostiveasca sa ma lase sa petrec. Macar o ora fierbinte cu H&M Vienna. Unde acum, simt in timp ce sub picioare am deja pamant strain. Sunt reduceri mortale.
Si macar o ora calduta cu bunul prieten Pawel. Ah, de m-ar lasa macar o ora rece si cu running sushi de langa prater.
Stai, ca m-am pierdut cu firea. Am plecat sa fac sport in aer liber. Nu sa fac shopping desantat si sa mananc ca un purcel cu mintile duse.
Revin cu impresii fierbinti de pe crestele-nghetate.
