cireasa, o atleta de profesie

mai 11th, 2011

Cireasa este o atleta in fiece moment al vietii ei.

La job sunt o atleta de profesie in ale cuvintelor. Scriu rauri de vorbe si as putea castiga orice competitie de insirat vorbe pe o ata, de ea s-ar tine.

In timpul noptii sunt o atleta a somnului. Dorm neintrerupt, bine si cu spor. Dorm neintoarsa. As putea sa castig orice concurs de dormit cu responsabilitate, de m-as inscrie.

Ca sa nu mai vorbesc de activitatile din timpul liber. Sunt o atleta in timpul celor 3 ore de aerobic pe saptamana. O atleta a gasirii celor mai bune feluri de mancare pentru cele 3 mese zilnice. Si o atleta a salilor de cinema, cand in ele se desfasoara festivaluri de film. Unde mai pui ca si biciclesc de-mi sar capacele.

Da, recunosc. Sunt si o atleta a uitatului dupa barbati. Daca mi-ar tine cineva scorul, ar ameti si ar cadea lat din pricina frecventei.

Probabil ca datorita multiplelor activitati la care sunt atleta din placere am fost invitata maine, 12 mai, la Puma Social Party. Pentru ca activitatile mele atletice si conceptul lor after hours athlete merg mana in mana.

legea atractiei, bioritmul, baba si mitraliera

februarie 16th, 2011

Cireasa isi doreste cu ardoare un suflet pereche de natura activa, cu preocupari cacalau, viermusi in sange si furnici pe toata talpa.

Ea viseaza la un individ care, atunci cand va aparea, sa stea linistit doar cand doarme noaptea somn dulce, langa cireasa. Ah, mai e doar o situatie in care e bine ca el sa ramana tintuit pe prosop. Si anume in zilele de vara, la plaja.

Se gandeste ca omul asta este un fel de Hercule urban. Un mascul care are treburi de nu-si vede capul si nu-i arde sa sada toata ziulica la televizor, dormind in papuci de casa. Sufletul asta pereche nu poate sta locului si asta este asa de seducator.

Asta e ce vrea ea. Dar soarta neprielnica ii daruie tot felul de alte variante, deloc ajutatoare. Prin fata ciresei se perinda, rand pe rand, barbati care au chef de orice, mai putin sa se miste putintel.

Pretendentii ciresei sunt persoane comode si cam statice. Ei n-ar da niciodata un film bun pe un mers la plimbare pe munti si vai. Ei dorm mult, mult prea mult in diminetile de weekend. Cu greu pot fi dezlipiti de contextul casnic si asta doar cu multe rugaminti si insistente. Iarna li se pare ca e prea frig sa paraseasca barlogul. Vara e, vezi bine, prea cald pentru a sari peste prag, la aer.

Si ma gandesc eu asa, de ce atata tevatura. Ce lege a atractiei prost intelese o face pe cireasa sa capete la loterie doar barbati cu bioritm incetinit, lent, greoi. De ce capata cireasa doar barbati care petrec prea mult in baie. Si care apoi, obositi de atata barbierit, trebuie sa se culce pe-o parte, sa-si revina in simtiri. Si asta cand afara e un soare numai bun pentru activitati in aer liber sau un festival interesant. De ce. De ce.

Asa nu se mai poate. O zei, faceti ceva. Ca daca nu, va fac eu voua.

ce ma fac?

ianuarie 3rd, 2009

today_first_day copy

Cica ce apuci sau alegi faci in prima zi din noul an. E clarvizionist pentru cum o sa o iti arate tot restul anului.

Chiar constienta fiind de asta. Si simtind cum imi sufla in ceafa responsabilitatea. De a nu gresi cumva actiunile in care sa fiu implicata pe 1 ianuarie. Si de a-mi croi o viata fabuloasa pentru anul asta. Cred ca deja am facut-o lata. Si am dat-o-n bara.

M-am trezit cand soarele era cu toate sulitele lui pe cer. Cu capul disproportionat de mare, cat doua banitze. Am incercat sa merg prin casa lent, ca pe oua. Si Dumnezeu stie cat sunt de atenta eu cu ouale, de orice fel.

Dar oricat de molcom pasesc, imi vajaie capul de asa viteza. Asta inseamna ca o sa fiu mahmura tot anul? O sa imi vajaie capul tot anul si o sa ma doara carnea pitita sub pielita subtire de cireasa? Vai mie.

In drumul meu melcos prin casa am dat peste o oglinda. Ce am vazut? Sunt cea mai urata cireasa in viata. Parca cineva mi-a facut fata cocolos de hartie. Si apoi a despaturit-o la loc, in batjocura.

M-am speriat asa de tare, incat am cazut rapusa, ca capul de lada de zestre. Am vazut stele verzi si am visat ca totul s-a rezolvat. Si nu m-am trezit decat cand prin stomac au inceput sa-mi viermuie nelinistite tenii mari. Dornice sa imbuce ceva in noul an.

Le-am mangaiat pe cap. Desi teniile mereu te pot insela oferindu-ti capul gresit. Asta urasc eu la ele. Si le-am rugat sa aiba putintica rabdare. Mancam imediat.

Am hapait in graba 18 sandvisuri cu unt frecat cu usturoi. Si am inceput sa am o respiratie urat mirositoare. Asa de rea ca una din florile preferate da semne ca moare.

O sa fiu urata tot anul? Si cu fata mai lata decat de obicei? Si cu cearcane negre sub ochii plini de neant? O sa miros dezagreabil a usturoi tot anul?

Seara lui 31 m-a prins cu un lighean plin cu rufe de intins. Cand masina a decis ca gata, a spalat totul cum trebuie. Eu eram deja incinsa in corsetul de Betty Boop. Si n-am mai gasit vointa sa ies pe balcon asa. Cu balcoanele la vedere, din care sa muste gerul lacom.

Asa ca ligheanul este si acum scos pe balcon. Pentru ca stiu ca n-am voie sa fac treaba. Sfinte sisoe, cate constrangeri. Ma zbat intre corset si traditii.

Dar credeti ca tot anul o sa am rufe neintinse?

Apoi am fost la o matusa calatoare sa ud florile. Constransa cu un pistol la tampla de catre mama de cireasa. Matusa sta la etajul 10 si nu-i merge liftul.

Asta inseamna ca o sa urc tot anul scari aiurea in tramvai, dupa ce am mancat prea mult? Hmmmm. Ce ma asteapta…

Noroc ca spre sfarsit am fost in domeniul maguricea. Aici am mancat cu fructele prietene, cireasa si dentista cu cei mai mari sani din univers si cei mai adanci ochi negri.

Apoi imbuibate, asa, ne-am uitat in motul patului la 2 filme. In care ne-am regasit si asta ne-a multumit. Pentru ca ce e mai dulce pe lumea asta. Decat atunci cand descoperi ca toata lumea sufera de aceeasi boala, nu spun care. Si ca nu esti singur.

Si apoi am ras si iar am mancat floricele cu unt, bomboane de ciocolata, cornulete cu magiun. Si un fel de bulgarasi maro, bumbushori cica, asa cu nuca si alte minunatii, facuti prin bucovina.

Deci credeti voi ca tot anul o sa stau in motul patului, cu cearcane, mancand bulgarasi sau de fapt orice mi se ofera, mirosind dureros a usturoi, cu carnea duranda, cu capul mare, cu fata botita, cu rufele neintinse, dupa ce am urcat multe scari?

E drept ca planul meu pentru 1 ianuarie. Continea putin sport, niste sex de calitate si inca niste intamplari spectaculoase. Care nu-mi erau ele chiar clare. Dar asta e tot ce am putut sa produc.

Si totusi parca nu e cel mai rau. Pentru ca asta inseamna ca, in ciuda celor de mai sus. Totul anul asta o sa rad alaturi de prieteni. Si cred ca pot sa traiesc asa, doar cu asta.

Voi ce ati facut in prima zi?