cireasa si lipsa de solidaritate

martie 26th, 2010

Obisnuiesc sa spun ca detest oamenii care stau inerti si se ocupa doar cu oftatul.

Fac asa pentru ca eu sunt genul care ma misc repede. Si chiar cred in asta, ca lenea de a-ti trai viata cum trebuie este anticristul. In plus, stiu ca suna bine si ma face pe mine sa ma arat intr-o lumina de om care chiar face ceva. Favorabila lumina, de sorginte roz.

Am un speech zeflemitor mereu pregatit, numai bun de scos din maneca, tadaaaa, pentru oamenii care ar vrea niste chestii dar nu prea au curaj sa le ceara. Sau nu prea au resurse psihico-energetico-motivationale. Vai, ce mai rad de ei si-i mai indic publicului pe care il am la indemana cu degetul aratator, cel plin de blam.

Dar cand niste protestatari ies in strada si striga ceva, uite ca sunt egal suparata. In special cand vin si fac asta in fata guvernului, pe unde trebuie sa treaca cireasa ca sa ajunga la ora ei de sport sau alte urgente minore din livada. Uite profesorii astia, de exemplu, dar nu neaparat.

Au ei destule probleme, nu iese nimeni pe trotuar de placere. Castiga putin, duc o viata grea. Elevii sunt niste varcolaci nerecunoscatori, le lipesc biletele naspa pe spate si le pun pioneze pe scaun, nu le e usor. Desi nu m-am omorat dupa scoala in general si vreun profesor in special, simpatizez cu a lor cauza. Toti trebuie sa incercam sa o ducem mai bine. Ah, iar spun lucruri care ma avantajeaza ca si PR. E nativ, ce sa fac.

Dar sa fiu sincera. Clementa mea scade la cote de avarie din cauza unei dezorganizari de ordin logistic. Guvernul e asezat intr-asa un marasm, incat un protest in mijlocul vacarmului asta devine derizoriu.

Piata Victoriei e complicata rau si cand nu protesteaza nimeni in ea. Dar cand trotuarele si niste mici escuare si nici mici portiuni de artera oricum insuficienta sunt blocate de gemete surde si pancarte, viata bucuresteanului in general si a ciresei in special devine de calitate si mai proasta.

Ia sa fi fost guvernul pus intr-un loc cu verdeata, departe de un nod rutier sugrumat 13 ore/zi. Sa fi avut loc oamenii care se lupta pentru schimbare sa se manifeste plenar, fara frica ca le aluneca un picior de pe trotuar si devin eroi rutieri, intinsi pe caldaram. Sa vezi ce i-am mai fi sustinut atunci, cu ce spor.

Dar asa? Orice protest face un oras deja prost organizat din nascare sa devina si mai caraghios si mai umflat cu pompa prin locurile esentiale, si mai asupritor. Asa ca imi pare rau. Admir capacitatea lor de revolta dar ma calca pe nervi orice strica si mai tare lucrurile deja scalambe.

Mi se pare penibil, dar asta e. Or fi avand dreptate, nu zic, si solidarizez cu ei la nivel metaforic. Dar cand protestatarii astia ma incurca in demersul meu zilnic, apai zau daca nu ma dezic. Rezulta un lucru meschin. Lipsa de solidaritate a ciresei vine din urbanismul defectuos de care suferim. Pentru ca solidaritatea trece prin posibilitatea mea de a ma misca libera, asa cum dragostea trec prin stomac.

Poza este luata din ziarul Gandul, ca suntem prieteni.

2 Responses to “cireasa si lipsa de solidaritate”

  1. catherine spune:

    adevar grait-ai!
    si-inca tot e bine, ca daca s-ar fi apucat sa protesteze oamenii pe alte strazi, si mai nefericit inghesuite, atunci … nu stiu, zau ce-ar mai fi fost. cum ar fi sa fie guvernul pe calea victoriei sau pe magheru sau in celebra intersectie razoare?! sa faca, domnule, loc special de protestat intr-un parculet, pe un maidan larg, nefolosit, pe un stadion…

  2. sanuca spune:

    @catherine: daaaaa

Leave a Reply