Se fac trei ani si jumatate de cand scriu in fiecare zi lucratoare cate o poveste.
Imi plac grozavnic povestile. Asta inseamna, in traducere libera, ca in primul rand scriu pentru mine si apoi pentru cetitorul neostenit.
Dorinta mea apriga, fierbinte si neobosita este clara. Tanjesc sa scriu in fiecare zi care mi se prezinta pe platouas cate o poveste grozava. O poveste care sa-mi placa de sa dau cu a mea caciula de pamant.
Cand apuc tastele si incep sa crosetez cuvinte, port in spate un rucsac plin cu pietre de moara. In el se incalcesc multe litere, poze in miscare, gandurile mele legate de lucrurile care mi se perinda in dezordine prin cap. Toppingul il reprezinta asteptarile celor ce aspira zilnic povestile de prin livada.
In zilele mai blande, rucsacul este ca un singur fulg al unei gaste neatente, care l-a scapat pe jos. Asta cand soarele de-afara, lipsa de cearcane, o felie de tort de ciocolata, o discutie cu un om care ma face sa rad si un sarut cu limba ma ajuta sa-mi evacuez cuvintele maiestuos.
In zilele normale, rucsacul face parte din corpul meu fizic. Il duc asa cum imi duc cu mine o mana. Cuvintele se insira obediente pe ecran. Eu le mangai pe cap si le multumesc ca sunt cuminti. Ele isi vad de treaba.
In zilele cu hainuta de glasspapier cuvintele trebuie scoase cu forcepsul din rucsac. Sunt indaratnice si se tin cu manutele lor transparente de cusaturi din interior. Refuza sa vada lumina zilei si a laptopului. Brr, cum sunt zilele astea. Dor.
Si totusi, bloggerul constiincios scrie povesti in fiecare zi. Mai da rucsacul de pereti, mai plange o lacrima in silabe. Nici nu stie calatorul de pe net cum e de palpitant sa fii blogger harnic.
Tags: asteptari, blogger, constiinta, cuvinte, povesti, presiune, scris
Buna dimineata! La cat mai multe povesti ascunse in tolba si desfasurate in mediul virtual, multa buna dispozitie , chef de viata si purcedem la drum, deoarece Ciresei asa ii sade bine!
hei, merci frumos:). acum plec:P
Ca sa citez cuvintele unei fetite mititele ce voia sa faca mamei sale un urias compliment, o sa-ti spun doar atat:
Esti grozavnica!
Keep on writing!
mm, e o radiografie faina a inspiratiei, bloggeriene au ba. uneori cuvintele se lasa momite cu o picatura de miere varsata pe o frunza de brusture, în poienita, alteori te pun sa le sarjezi teutonic cu forcepsul mentionat si se hlizesc la tine, în timp ce te rostogolesti amarnic prin colb.
inspiratia e cruda, de aia si scriem, învatând cum sa i-o coacem.
hei, cireasho: sa ai inspiratie si rucsacul vesnic plin.