Se dau doua biciclete. Se da o cireasa si un prieten imaginar, I. Se da o dupa-masa nici prea cleioasa de arsita dar nici sa faca pielita subtire de cireasa cu un neplacut aspect de gaina.
Suntem la mare. La cel mai indepartat colt de Mare Neagra cu reflexe albastre apartinand tarii noastre. Incaleca cireasa pe-o sa, incaleca si I. Fusta fal-fal, cositele ciresei fal-fal, pielea ciresei de nuanta cafe ole. Trecem pe langa campuri mustind de maci.
Ne indreptam catre bulgari. Suntem sedusi pentru ca au castraveciori, dulceata de trandafiri si privelisti tulburatoare. Pedaleza cireasa, pedaleaza I. Ajungem in vama, prezentam buletine. Vamesii spun exact ce n-ar vrea cireasa sa auda.
O fobie mare si lata are si ea. Si primeste provocari din toate pozitiile pe tema asta. Dati-va jos de pe roti, avertizeaza ei. Cainii o sa sara la voi. Sar la toti biciclistii. Prietenul I. stie groaza ciresei cea mare. O linisteste insa cu cuvinte potrivite. Sunt aici, o sa fie bine, nu te mai gandi.
Descalecam (al catelea descalecat din istorie este asta?) si cu bicicleta langa, mergem tiptil. Intai nimic. Apoi apare unul, apoi inca unul, apoi inca 3, apoi inca 2, apoi inca 1. Cireasa stie exact pentru ca cireasa abia mai are puls.
Cainii asmutiti se uita mai ales la cireasa. La ea isi ranjesc dintii, spre ea arunca bale, pe ea o vor. Ca de obicei. Si tot ca de obicei, cireasa incepe sa tremure patologic din toate incheieturile, transpira toate, si incearca sa isi indese inapoi in piept cu miscari pripite inima. Care s-a strecurat cumva afara, dand oasele deoparte si facand pielea sa plezneasca.
Asediul cainilor pare ca tine o ora. I. ma salveaza, intr-adevar. Cand el latra rau la ei, ei pleaca, dar cu regret. Imi ia mult pana sa-mi revin la semne vitale normale. Imi vine sa plang. Incalecam. Fusta mea fal-fal. Cositele mele fal-fal.
Pe langa noi scenografi priceputi desfasoara campuri intregi cu decoruri cu maci si flori mov si albastrele si rauri de grau verde. Cum s-a schimbat tara, cum fiecare centimetru patrat de pamant este lucrat cu mare grija. Totul arata nemteste. Ce diferenta. Deci asa se fac castraveciorii, cu grija.
Se destinde cireasa, dar inca are in ochi apa limpede de caprioara. Se opresc biciclistii, fac popas. Sa-si mai traga sufletul, sa faca o poza magiei bulgaresti. Intra cireasa in graul necopt, mangaietor. Intra si prietenul ei imaginar. Dupa un scurt dialog, senzualitatea se intinde ca o molima peste recolta bulgareasca.
Se trage cortina, fasaie graul, se aud ceva zgomote specifice dragostei. Trece niste vreme, imposibil de precizat. Pamantul miroase asa de puternic. Seva florilor se ameteca cu respiratia sacadata a celor doi actori protagonisti pe pamant bulgaresc.
Se trage cortina deoparte si ce sa vezi. Ramane niste grau culcat la pamant. Maci striviti alaturi de alte flori ale campului incearca sa-si revina din stransoare. Se lasa inserarea. Cireasa incaleca, fusta fal-fal. Cositele fal-fal. Ea si prietenul ei imaginar.
Daca dragoste nu e, nimic nu e. Insa niste bulgari o sa manance toamna-iarna viitoare paine si sperma deopotriva. Pam-pam.
Tags: bulgari, caini vagabonzi, castraveciori, dragoste, frica, grau, paine, prieten imaginar, sex, sperma
noroc ca e biodegradabila:)))Altfel era urât sa poluati grâul vecinilor nostri:))
hihi
ati lasat saminta romaneasca pe pamint bulgaresc 
Cireasooo, surata care-mi esti… Dupa fiecare citire a blogului, ma bine dispui! Am ras in hohote in birou, iar colegii se uitau stramb la mine… Mersi pt asta!
biux: deci sana tocmai ce a povestit tuturor cum s-a futut (practic) in bulgaria
)
))
)
)))
biux: encroyable
ralucia: dap
ralucia: unii nu are limite
biux: iucu e un om foarte tare. si stabil.
ralucia:
ralucia: da da
biux: ca sa nu mai zic si ca “uite dom’le ca se poate si la 35!”
ralucia:
ralucia: ce porcarie
ralucia:
ralucia: de ce sa nu se poata?
biux:
biux: sex spontan in shantz in bugaria… i donno.. i was just sayin’
ralucia: hmm.. deci unii nu pot nici inainte de 35?
biux: eu cam dupa 25 asa.. mereu am preferat confortul
ralucia:
ce frumos stiu sa barfesc!
pfuai!
@Lulu: dada, de fapt m-am prins ca pamantul bulgar atata astepta, ca sa dea rod bun:P
@patratel: da, cred ca acum au puterile slabite si putem sa le ocupam litoralul.
@o cireasa amara: cu cea mai adanca placere. auzi, nu vrei sa le citesti si lor?
@ralu: ce tare:)
@biux: culmea e ca te plac si mai tare dupa discutia asta, dusa pe la spatele meu:))
Asta îmi aminteşte de scena iubirii din Delirul. Şi să ştiţi că pâinea aia e foarte probabil să ajungă şi pe rafturile noastre, România importă grâu bulgăresc. Grâu de panificaţie, nu grâu imaginar!
deci biux trebuie sa te mai straduiesti sa fii neplacut
)) nu o iei cu mizilicuri din astea…
Faină poveste cireaşă.
Da’, nu s-a gândit nimeni dacă locşorul ăla o fi fost sau nu virgin de astfel de pasiuni?
@serban: aoleu, iarta-ma, serbane! sau poate cine stie, o fi buna…
@Marlo: parea necalcat de dragoste de om.
cireaso esti extraordinara..culmea este ca bulgarilor li se va parea cea mai gustoasa paine. si vor cauta fara rezultat ingredientul secret. De mare angajament excursia pe taramuri vecine. De acum insa trebuie sa o repeti in fiecare an cand se coace graul:D
@pietricel: promit:)
Paine cu sperma imaginara – doar e produsa de un prieten imaginar, nu?
Hmm, de-acum inainte “paine cu seminte” o sa aiba intelesuri cu totul noi
@midori: dar cu atat mai dulci:)