boa lisboa

martie 28th, 2012

Cireasa si-a pus jalba in bat si bocceaua pe umar.

In ea sad confortabil doua sandivsuri in boccea, o carte asa de interesanta ca nu o pot lasa din mana nici cat ma duc pana la baie, ochelarii de soare cu oglinda sa nu i se vada ochii pofticiosi cand se uita dupa barbatii locali de multe rase, alcatuiri, texturi si culori, niste slapi mai aratosi, asa, un costum de baie in culorile curcubeului cumparat ei de amicul SMPE, cerceii cu cirese, un sutien care este bland si iubitor si confortabil cu sanii astia mari, o pernuta gonflabila pentru gat in caz ca ii vine sa motaie, un cadou impachetat cum s-a priceput ea mai bine, 2 fuste flu-flu, doua prezervative care sa fie acolo pentru ca nu e sanatos pentru psihic sa presupun ca nu voi face cu siguranta sex, doua tricouri care o sa ia mintile barbatilor, un parfum cu care cand se da iti vine sa o tot adulmeci pana lesini si cazi jos, o umbrela ca cica s-ar putea sa ploua, sosete argintii, oja rosie, aparatul foto care o scoate din minti dar este mai bun decat niciun aparat foto si un card de 8 mega, o esarfa care o tine nici imbracata nici dezbracata, niste cash, o geanta care pare mica dar in ea poate sa se lafaie in voi un pui de elefant la nevoie, o asigurare de sanatate in caz ca isi rupe vreo unghie.

Cireasa pleaca in zori de zi la Lisabona pentru ca merita. Ea a muncit de i-au mers fulgii unul cate unul, extraordinar de multi fulgi a pierdut in ultima vreme. Oricat s-a straduit, facand si overtime, nici in momentul asta nu a reusit sa-i adune pe toti pentru a face din ei umplutura pentru cea mai elaborata perna din univers. Cand lucrul asta o sa se intample, perna asta va fi vanduta la suprapret.

Cireasa va fi receptionata la aeroport de catre poneiul sturlubatic, motivul serios al acestei escapade usor costisitoare dar sunt absolut sigura ca pe deplin satisfacatoare in final. Depre Lisabona nu stiu mare lucru asa ca sunt gata sa aflu cam tot.

Stiu ca are coline, vreme frumoasa, oameni pusi pe party dar si siesta. Ca felurile de mancare se intrec umar la umar pentru cele mai gustoase bucate din univers. Ca oamenii tind sa te atinga si sa te stranga cu inflacarare in brate desi abia te-au cunoscut. Vai, sper sa fac fata acestui asalt. Stiti doar ca sunt o persoana mai timida si mai retrasa.

Poneiul zice ca o sa mergem la plaja. Asta m-a surprins foarte tare. Aproape ca m-am inmuiat in felul ala sexy dinainte de un act sexual cand am auzit ca, desi e martie, eu o sa stau in pielea goala pe nisip si o sa las vantul sa-mi faca pletele scurte fal-fal-fal.

Lisabona, surprinde-ma, draga mea. Sunt gata. Poneiule, despre tine ce pot sa mai zic. Sa fii acolo, la primire.

Ne auzim marti, 3 martie, cu povesti desucheate despre mica mica vacanta.

cireasa si sistemul

martie 25th, 2012

Toata lumea cu scaun la cap injura sistemul. Bineinteles, si eu.

Unde sistemul reprezinta locul si timpul anume stabilit de catre altii, multi ca numar si importanti ca ierarhie, care ne forteaza sa facem in timp ce stam aplecati lucruri pentru a ne castiga o paine mai mica sau mai mare, dupa posibilitati. Dar si modul in care ar fi bine sa ne obisnuim sa traim, caci asa face mai toata lumea. Urinatul impotriva curentului e anevoios si se lasa cu repercusiuni pe care toata lumea le vede tot pe pantalonii tai.

Tot sistemul este modul in care ne intelegem cu vecinii, chiar si cu cei care nu ne plac, pentru a ne asigura ca se monteaza un interfon. Daca vrei interfon, e musai sa te supui si atunci cand vecinii se agita in mod stupid pentru nu stiu ce gardulet fara sens. Trebuie sa zambesti si sa cotizezi sume grasute cu inima aparent deschisa pentru garduletul de care ti se rupe in 14. Faci asta ca sa fii sigura ca ai o viata decenta acolo unde locuiesti si ca sunt sanse mai mici sa ti se bata in teava atunci cand faci sex cu strigaturi.

Sistemul este modul in care acceptam ne supunem sa apasam 1 pentru informatii despre factura si 2 pentru cazurile in care ni s-a intrerupt curentul electric si il vrem inapoi. Sau 3 pentru cazul in care simtim nevoia imperioasa, la fel de imperioasa ca cea de a mictiona, de a vorbi neaparat cu furnizorul respectiv dar nu stim exact ce vrem sa ii spunem.

Sistemul este supermarketul din ce in ce mai urias unde ti-e sila sa intri, caci tie iti cam place sa faci cumparaturi din magazine mici, cu oameni care au interesul sa fie draguti, ca sunt ale lor. Sistemul supermarket propune produse din ce in ce in mai bizare, aduse din locuri din ce in ce mai indepartate, desi avem aceleasi produse aici si suntem multumiti de ele. Sistemul este si usturoiul chinezesc. Si totusi mergi la supermarket si caci restul sistemului te face sa ai putin timp pentru cumparaturi si atunci te supui si iei totul de aici, din hala.

Sistemul inseamna si cascoul pe care il uram dar nu-l facem. Ultimul fel de detergent pe care l-am inregistrat fara sa vrem de la televizor si il cumparam automat. Goana dupa gasirea unui loc bun la gradinita pentru un copil pe care il vrem pregatit si capabil de a face parte din viitorul sistem. Gata, ma opresc. Stim toti ce inseamna sistem.

Sistemul sunt toate lucrurile care ne constrang sa funtionam cu ele pe tot parcursul vietii. Una dintre responsabilitatile de capatai ale sistemului este sa se asigure ca suntem prinsi in el ca intr-un cleste. Dupa parerea mea, cine crede ca poate sa se eschiveze sistemului e un om naiv. Ce-i drept, nici mie nu-mi place prea tare.

Unde voiam sa ajung este ca mi se pare ca exista trei feluri mari si late de a relationa cu sistemul. Primul este sa i te supui orbeste, devenind parte ingranta cu trup si suflet si saliva si inima si oase si unghii si limfa din el. Al doilea este sa i te impotrivesti indaratnic, luptandu-te cu el cu spume la gura si angajandu-te intr-un razboi care te face sa chelesti devreme si sa bei alcool sa te mai racoresti si sa visezi permanent sa fugi undeva, in alt sistem care de aici pare mai verde, ca iarba din alta parte.

Al treilea mod in care poti aborda sistemul este cochetand cu el. Este un fel de curvasarie, chiar placuta pe alocuri. Cam asa cum aleg femeile dintr-o tara cotropita sa se lase seduse de chipesii barbati din armata cotropitorilor. Se si distreaza cu barbatii astia frumosi si bine antrenati dar castiga si niste bani in vremuri de restriste.

Cireasa crede ca trebuie sa te faci frate cu sistemul prin toate punctele esentiale pe unde asta se poate, fara a-ti pierde sufletul. Sistemul are si foloase importante, ce nu sunt de neglijat. Si oricum iti impune lucrurile alea ale lui nasoale, ca vrei au ba. Si atunci de ce nu. De ce sa nu te impiedici, cand sistemul te alearga.

Fuck the system, cred si eu. Dar incerc sa il fac sa ma faca in asa fel incat sa-mi si placa, pe alocuri.

sa inceapa prajitureala

martie 23rd, 2012

Cinnabon m-au invitat sa fac prajituri adica rulouri cu ciocolata la una dintre casutele lor.

M-am prezentat la Afi Controceni impreuna cu 4 cititori de isprava. Mi-au dat un tricou de o culoare foarte frumoasa, tucoaz, o sapca, un sort, niste manusi, si m-au pus la treaba. Doamne ce mult mi-a placut. M-au invatat sa fac treaba buna in vazul lumii, asa.

Am framantat coca, am intins-o pana a devenit material numai bun pentru un rulou de nota 9 spre 10. Mai am cate ceva de invatat. Am umplut coca asta cu o ciocolata despre care nu stiu sa va spun exact cum mirosea de minunat. Ceva incredibil. Ma si mir ca n-am lesinat. Poate ca doar rusinea de cititori m-a tinut in picioare.

Am taiat rulourile la milimetru, folosindu-ma de o rigla. Le-am potrivit regeste in tava. Am pus totul la dospit si am asteptat. Apoi a urmat cuptorul, unde rulourile au dormit somn dulce. In timpul asta cititorii mei de blog se uitau la mine cu ochi pofticiosi si umezi. Au inteles ca e serioasa treaba si ca pe bune urmeaza sa manance ceva marca Cinnabon din mana mea.

Iulia, cea mai buna facatoare de rulouri din pravalie, m-a calauzit in prima mea aventura prajiturista. Alina, sefa mea pe termen scurt, m-a invatat etica la locul de munca. Cinnabon nu si-au dat seama cred cu cine au de-a face. Caci altfel nu le-ar fi scapat informatia cum ca ar exista ceva loc liber la ei.

Sa depun un CV, ma gandeam. Mai astept un pic doar, sa nu ii sperii. Caci e prea misto la ei acolo. Si prajiturile care populeaza standul Cinnabon, o nebunie. As muri de placere sa fiu inconjurata de cupcakes si caramel si nuci vrajite, aduce de la capatul pamantului, si multa multa cioco.

Merci Cinnabon. Cititorii mei s-au distrat gustativ. Eu m-am distrat in multe alte feluri.

Si da, viata are nevoie de rasfat. Asa cred si eu si asa ar trebui sa faceti si voi in fiecare zi. Rasfatati-va, am zis. Cu prajituri bune dar si cu orice altceva aveti chef.

blonda la inceput, satena pe urma

martie 22nd, 2012

Cand era mica, cireasa s-a interesat si a aflat ca o femeie e bine sa fie blonda si cu parul lung. Zis si facut.

Asa i s-a parut ei ca e bine si frumos cu mintea de atunci. Sigur, strategia nu a fost chiar rea. Cireasa s-a maritat, ce daca s-a maritat prost. In plus, cireasa a inceput sa castige din ce in ce mai bine. Ce daca banii reieseau din lucruri pe care nu adora neaparat sa le intreprinda. La toti ni-i greu.

Important e ca treaba mergea in sus si pletele lungi si blonde pareau sa joace rolul lor important in toata povestea. Sigur, mai erau si sanii astia mari. Poate si abdomenul ferm dar care totusi inspira fertilitate. Cine sa mai stie. Cireasa credea ca a apucat pe Dumnezeul podoabei capilare de un picior si nu visa sa fie altfel decat blonda blonda.

Ani de-a randul si-a boit dumneaei podoaba capilara si a incercat sa o lungeasca la maximum, cat s-a putut de tare. Anii au trecut si cireasa a uitat, ca intr-un cantec al formatiei Timpuri Noi, cam ce culoare avea parul ei la origini.

Noroc cu stilistul nemernic si scump care a intors-o pe cireasa din drum de doua ori cand ea era decisa sa continue cu proiectul vopsirea pana la loc comanda. Odata nu avea curent si ea avea programare si el a uitat sa o sune sa-i zica sa sada mumos acasa. Alta data era prea ocupat si cireasa s-a enervat ca prea asteapta mult si a plecat.

Apoi s-a ivit o plecare in China suficient de lunga incat sa capete cireasa niste radacini inchise la culoare cat China de mari. Vazandu-si pletele la adevarata lor nuanta, cireasa a ramas uimita. Sfinte Sisoe, deci asa arat eu cand nu am penajul vopsit. Dar e grozav. Ce o fi fost in capul meu.

Sigur ca blonde is more fun. Dar sa vedeti ce bine e sa fii satena cu parul tuns scurt. Un nou univers de posibilitati se deschide in fata ochilor unui asemenea fruct reinventat si de fapt adus la originile-i bune. E drept ca in varianta asta nu pare sa ma mai ceara nimeni de nevasta si asta nu-i chiar un lucru rau. Banii insa, ei vin multumitor.

Blonda la inceput, satena mai pe urma. Iata o combinatie care starneste, ciufuleste si intarata succesul.

a venit vremea sa va servesc

martie 19th, 2012

Dragi cititori, a venit vremea sa fac ceva pentru cativa dintre voi. Ma oftic ca nu pot pentru toti dar na. Va rog sa ma credeti ca s-ar isca un balamuc teribil. Nu-mi permit.

Si de data asta nu e ceva nu mataforic, nu e iluzoriu si nici internetic. Nu o sa ma mai folilez in felurile-mi caracteristice. Ci voi face, uite, ceva folositor si bun si gustos, de sa ma tina lumea minte. Cu manutele astea doua o sa pregatesc pentru patru dintre cititorii mei de vaza niste fursecuri delicioase.

Rumoare.

Zau daca mi-e frica. Ce daca nu am mai facut asemenea bunatati in viata mea. Eu sunt mai degraba genul ciorbita de legume si praz si paste aglio olio. Dar ce daca. N-are a face. Un bucatar iscusit de la casa de prajituri mmmmm Cinnabon o sa scoata untul si niste rulouri spectaculoase din mine.

Fericitii castigatori a fericitelor rulouri sunt a cherry, un domn bine pe nume ionut, o femeie frumoasa cu ochi albastri pe nume irina, care asteapta un copil pe care il astept si eu, si nr. 4 ramane a fi desemnat foarte curand. Criteriul alegerii a fost loialitatea lor ca cititori si lungimea relatiei noastre armonioase.

Si iata ce o sa le fac eu lor. O sa ii chem miercuri la Afi Palace Cotroceni, adica acasa la Cinnabon. Acolo o sa mesteresc rulourile vrajite. Apoi o sa ii oblig sa le manance. Apoi o sa ii strang cu usa sa zica ca au fost tulburator de bune, indiferent cum au iesit. Sigur, o sa ma intorc pe tema asta, sa zic cum a fost.

Gazdele mele de miercuri se pricep sa prepare asa. Rulouri clasice cu scortisoara, rulouri pecanbon cu nuci pecan si caramel, chocobon (cu sos de ciocolata), sticksuri Cinnabon, Cinnabon Bites, Miez Dulce si Cupcakes. Om vedea ce reusesc eu sa fac din toate astea. Dar va reamintesc faptul ca stima de sine legata de subiect exista in cantitati suficiente.

Faima deliciilor Cinnabon se datoreaza legendarei scortisoara Makara, provenita din muntii Indoneziei. Eu am vazut crescand scortisoara in muntii aia cu ochii mei, va spun ca e spectaculos.

Deci sa biscuim, maria ta. Viata are nevoie de rasfat, zic cei de la Cinnabon. Si intaresc si eu.