Sa vedeti. M-am dus pe inserat in strada Nicolae Golescu nr. 16, in spatele Ateneului Roman.
Cum ce treaba aveam acolo. Este vorba despre restaurantul Nada Mas. Tot acolo sunt acum Zilele Basce, pana pe 28 aprilie. Adica mancare buna de tot, gatita de catre un bucatar aprig si foarte priceput din San Sebastian, unul dintre locurile unde se mananca cel mai bine din lume.
Dar gata cu partea tehnica. Acum stim unde e cireasa. Uite-o asezata la masa, cu multe randuri de tacamuri in fata. Si alaturi sta un domn bine. Imanol Jacade, un domn basc expert degustator, care are o mare pasiune pentru mancare bine gatita si viata bine traita. Este o trasatura a regiunii de unde vine, pasamite. De pus pe lista cu vizite viitoare.
Si ne povesteste el cu apa in gura cum se intampla in Tara Bascilor, un tinut verde verde si muntos muntos. Cum se aduna ei si beau cidru in picioare si ciugulesc mancare de calitate, din ianuarie si pana acum, la final de aprilie. Despre cum adora ei carnea si cum o gatesc de bine.
Aflu si faptul ca vaca nu trebuie sa fie tanara la frigare, asta e un mit. Caci taman vaca grasa si mai batrana face txuleton-ul (o friptura de va lingeti pe toate cele 10 degete) bun. Daca e gatita pe indelete si cu pricepere. Va spun, pe mine o vaca care mi se strecoara de acum inainte in farfurie nu mai are cum sa ma pacaleasca. Caci stiu acum. Cea tanara e roz, cea batrana e rosie.
Ce s-a petrecut acolo e destul de simplu. Eu sunt 89% ierbivora. Dar asta nu inseamna ca nu l-am privit cu ochisori mici si rautaciosi pe eCostin, cu care trebuia sa impart o friptura spectaculoasa de vaca facuta in sange. El barbat capabil, eu femeie pofticioasa si lupta e dreapta. Maldita si Cristi Serb au fost mult mai civilizati. La el aveti si poze bune cu ce s-a petrecut acolo. Nici de la ardeii copti nu m-am prea putut abtine.
Dar inainte de friptura mi s-au perindat prin fata ochilor mei cu pupilele marite asa. Aperitivo de Txistorra, adica niste carnaciori proaspeti de casa. Alubias negras de Tolosa con guarnicion de morcilla de cebolla y guindillas, adica fasole neagra de Tolosa acompaniata de morcilla de ceapa si ardei iute. Totul s-a sfarsit cu Queso Idiazabal, membrillo y nueces, si anume branza Idiazabal cu sos de gutuie si nuci. Iar a trebuit sa ma lupt pentru drepturile mele cu eCostin.
Concluzia e destul de simpla. Mergeti in seara asta acolo. Nu o sa va coste ieftin dar o sa va distreze rau de tot. Dati-i stomacului un premiu de excelenta. Alegeti meniul basc si atmosfera placuta de la Nada Mas si nu o sa ma injurati.
