Pur si simplu stiu ca, daca toti am umbla in chiloti in momentele esentiale, am trai mai armonios.

Cireasa este mereu dornica sa stie cum arata oamenii dezbracati. Ea se joaca de-a indeletnicirea asta cand iese in oras. Se gandeste adica cum ar arata cutare si cutare fara pantaloni si jiletca. Cireasa dezbraca lumea pentru ca nu se poate stapani. Dar este de parere ca oamenii ar face bine sa se dezbrace la propriu si de buna voie mai des.

Cred ca lumea ar fi cu 62% mai buna daca oamenii ar umbla mai des in chiloti. Probabil ca nu ar mai fi nici atatea razboaie. Oricum, eu una as fi atat de multumita incat in niciun caz nu as genera vreunul. Peace, man.

Zilele trecute am participat la o intalnire cu niste oameni care s-au vazut pentru prima data. Intalnirea s-a petrecut direct in chiloti. Fara preludiu, fara menajamente, fara manusi de cauciuc. In jurul nostru era multa apa, din pereti ieseau aburi. Susur de ploaie si pasarele fals dar minunat de cantatoare se auzeau daca dadeai de un buton. Sa zicem ca eram la un spa.

Si acum m-am convins ca nici ca exista mod mai bun pentru niste oameni sa inceapa o relatie de orice fel. Daca te prezinti in chiloti, premizele comunicarii sunt brusc favorabile. Ai un soi de duiosie pentru cineva pe care il vezi pentru prima data si e in chiloti. Daca mai e si putin ud, s-a ispravit. In sensul bun, bineinteles.

Tot gandindu-ma, mi-am dat seama ca interviurile de job ar trebui sa se desfasoare asa. Cu angajatorul si presupusul viitor angajat in chiloti. S-ar lega intre ei un jenesaisquoi greu de frant in cele ce urmeaza. Avand in minte pielea de pe coapse a sefului si parul viguros care il acopera, subalternul ar munci mult mai cu spor.

Bineinteles, locul unde oameni nu ca ar fi bine ci ar trebui cumva obligati de catre municipalitate sa se prezinte in chiloti este prima intalnire romantica. Asta m-ar face mai timida si mi-ar pune bujori in obrajori, ceva ce nu strica la prima intalnire. Dar mi-ar adapa si curiozitatea care oricum ma macina pana cand reusesc sa vad omul nud.

Daca ne-am intalni direct in chiloti am fi mai prietenosi, mai deschisi si mai dornici sa ne apropiam. Senzualitatea ar urma natural si nimeni nu s-ar mai crampona atat de o mica bucata de stofa care acopera, sa speram, o mare bucata de carne. Mmmmm.

Are si cireasa acasa la ea un pat, ca toti oamenii si toate fructele care se respecta.

Atunci cand l-am comandat eram proaspat iesita din casnicia cu inginerul fara inima. Cu parul zburlit si inima impietrita, nu am putut lua decizia corecta. Tot ce am stiut atunci, cu mintile duse fiind, este ca nu mai vreau in ruptul capului un din pal. Ci unul de lemn, care miroase frumos.

Astazi, am mai crescut. Acum stiu cum arata patul meu preferat. Dar ce sa fac cu asta de il ocup acum, nu prea stiu. Si cu ce sa il achizitionez pe urmatorul, pe cel perfect, nici cu asta nu m-am prea lamurit. Dar stiu macar ce fel de pat am nevoie. Si, daca ma opreste cineva pe strada si ma obliga sa-mi livreze un pat misto, sa stiu ce sa ii turui despre el.

Patul meu preferat este in primul rand mai mic. In el oamenii trebuie sa se tina de voie de nevoie in brate, caci altfel nu e chip. Iar daca nu le convine asta, apai sa paraseasca in graba patul. Si sa nu faca prea mult zgomot. In patul meu este liniste si armonie.

Apoi, sa stiti ca patul meu este suplu. Are incheieturi si ligamente fine. Are oase lungi, sportive. Cand te sui in el, mesteci si respiri usor. E plin de catrafuse si de perne care n-au ce cauta acolo. A, si patul meu este inalt. Cum sade bine oricarui pat si oricarui barbat.

Mi-as dori sa ma cocot cu greutate in el. Dar odata aflata acolo, sa fie un taram special. Un pat fermecat unde visele sunt mai frumoase. O platforma catre cine stie ce aventuri minunate pe timp de noapte. Somnul si dragostea in patul meu lejer, suplu si inalt ar fi de calitate superioara.

Si acum patul paturilor, asa de bine descris, ar face bine sa vina la cireasa.

Sutienul negru de dantela a plecat intr-o zi cu ninsoare.

Si-a deschis singur mosul si baba cu care era prins ca-n cleste la spate. S-a desprins usor de pe mine si dus a fost. Sprijinindu-se doar intr-un picior, a topait afara din campul meu vizual. Apoi afara din viata mea si cine mai stie pe unde o fi ajuns. Cred ca si acum mai merge tinand cupa plecata prin viscol, regretand ce a facut.

M-am dus la singurul loc in care mi-a dat prin cap sa-mi reclam sutienul fugar. La sala de sport. Am povestit unor urechi destul de nepasatoare ca eu cred ca acolo s-a produs disparitia. Am povestit ca il vreau inapoi viu sau mort. Am pus atata patos in cuvinte incat am uitat de mine si de mediul inconjurator.

Si incercand sa-mi recuperez sutienul negru de dantela, am lasat rucsacul jos din mana si ce-a mai fost nu mai stiu. Cert e ca am ajuns acasa fara sutienul negru de dantela dar si fara rucsac. El continea un sutien alb de dantela, un sutien bej pentru orice eventualitate, pantaloni de trenning, doua bustiere si o pereche de ciorapi portocalii cu dungi.

Prin asta inteleg eu ca sutienul negru de dantela este foarte influent si s-a apucat sa convinga si alte sutiene din dotare sa-l urmeze. El cere reintregirea familiei si isi pune mintea cu mine intr-un razboi absurd, din care toti avem numai de pierdut.

Eu nu pot sa fiu de acord cu asa ceva. Nu ma tin baierile pungii sa las sutienele sa plece de nebune si eu sa fac rost de altele. Unde mai pui ca sutienul negru de dantela era printre cele mai bune. Sanii erau tare multumiti cand se lafaiau in el.

Dragul meu, te poti intoarce oricand inapoi. Stergem cu buratele purtarea ta nedemna si o luam de la capat.

Zonga suna exotic si aproape interzis dar taman ca este legal 100%. De fapt, Zonga a si fost lansat in public si cu mult curaj joi seara. A vazut lumina zilei cu multe surle, trambite si bloggeri pe alese si pe saturate.

Toata lumea a fost acolo. Bloggeri mici, mari, medii, sturlubatici, seriosi, dive sexy, victime si tortionari, aspiranti si tatici, soricei de biblioteca si subrete de prin blogosfera. Fara explicatii suplimentare, caci atata imi trebuie. Dar nimeni nu lipsea, nimeni. Ba chiar era cate cineva in plus, caci era o aglomeratie de mai mare dragul. Mi-a placut tare.

Zonga este ruda de sange cu trilulilu si locul unde poti asculta muzica in calitate de om cinstit. Are multi artisti si poti sa iti face playlist-uri dupa pofta inima tale. Poti asculta muzica impreuna cu prietenii si ii poti studia in functie de placerile muzicale pe care le etaleaza.

Poti sa asculti zonga chiar si cand nu ai internet, folosindu-te de mod offline. Daca ai playlist-urile tale acolo bine puse deoparte, muzica iti apartine. Dar daca va place muzica si vreti sa stiti mai multe despre cum sa zonga, intrati voi binisor aici si aflati. Va pup.

Am fost marti seara la un eveniment unde am facut numai lucruri placute. Totul a pornit de la asta. The Date adica.

Intai si intai m-am intalnit cu prietene de breasla internetica pe care i-am revazut cu placere. Ciupercutza, Cristina Bazavan, Raluxa, Andra Zaharia, ce bine. Am cunoscut in sfarsit Tomata cu scufita, ihaaaa. Pe Adina o mai vazusem, lucram nas in nas, hihi.

Am sporovait cu ele infulecand bucatele de sushi pana cand mi s-a facut rusine si am inteles din privirile din jur ca nimeni nu mai pricepe unde le tot bag si de ce nu ma opresc odata. Deci a inceput bine. Prieteni plus mancare egal love.

Dar eu venisem de fapt pentru altceva. Pentru Gala de premiere a Most Datable Men. Un eveniment sustinut de o bere prietena, pe care o beau des si cu nesat. Deci dupa ce am mancat pe saturate si m-am imprietenit, am inceput sa ma uit la cei mai de soi barbati ai natiunii. Unde mai pui ca am avut privilegiul si ii si votez pe cei mai bravi dintre ei. Deci mi-a placut. Tare.

Andi Moisescu a iesit drept cel mai ademenitor blogger si mi s-a parut un rezultat si dulce si drept in acelasi timp. Nici urmatorii 9 nu au fost bloggeri de lepadat, tare mi-ar fi placut sa ies la cofetarie cu macar cativa dintre ei. Lista scurta m-a incantat. Sa amintesc pe Toma Nicolau, il si cheama ca pe mine, sfinte sisoe, ce potriveala. Si Bogdan Epure adica Nihasa, si Ionut Bunescu. Zau ca m-am bucurat. Ce arata bine, zice si mai bine si e si blogger si ciresei ii place.

Cat despre cei mai ademenitori romani care nu au blog, aici am avut cate ceva de comentat, caci femeie sunt si eu. Dar nu conteaza asta. A, si in urma serii asteia am inteles si ca trebuie sa ma uit cu mare atentie la orasul Bistrita, caci acolo sunt pitite niste nestemate barbatesti.

Si bere buna plus barbati bine egal love. Viata e frumoasa.