revigorarea mancarurilor persecutate

octombrie 25th, 2011

Sa-mi spuneti cu ce au gresit bucatele traditionale romanesti cu care am crescut eu atat de mica. Si mai ales cele alese, pentru pentru sarbatoreli. davitblog awaspinter topkabar awasgila

Ce au facut domnule ele asa de cumplit incat sa nu se mai afle cu staruinta pe masa romanilor care suntem noi. Nu zic nu, si mie imi place avocado si rontai cu placere din vreo anvida, daca e. Pastele sunt viata mea, in diverse combinatii avangardiste, cand mediteraneene, cand asiatice.

Dar cum sa nu las tot si sa ma plec pana la pamant in fata unui platou cu oua umplute. Aceste bijuterii miniaturale ale bucatariei noastre din mosi stramosi. Galbene, frumoase. Dupa ce le infuleci cu dusmanie ai senzatia ca ai mancat tot ce era mai important pe lumea asta.

De ce domnule nu avem mereu prin frigider un castron zdravan cu salata de boeuf. Zau daca mai tine cineva asa ceva. Doar cate o matusa nostalgica refuza sa se dea batuta de revelion. Dar nici ea nu mai e asa de convinsa, asa ca face, pentru mai multa siguranta, si o salata taboule.

Si piftia. Aceasta regina neincoronata a iernilor noastre romanesti. Unde e piftia, poftim. Cum mai tremura ea de sexy in timp ce eu o intep pervers aproape cu o furculita. Cum se mai gudura ea pe masa romaneasca si cum ma mai ispiteste ea sa dau pe gat castronas dupa castronas.

Asa ca m-am pus pe treaba. Voi lansa cat de curand un proiect culinar pilot, desfasurat la mine in bucatarie, cu fonduri personale. Nu, nu trebuie sa ma aplaudati. Puteti doar sa mai faceti un lapte de pasare din cand in cand. Asta o sa ma multumeasca enorm.

Urmaresc prin aceasta campanie personala reabilitarea bucatelor romanesti. Arat interes si pentru mancarurile pentru zile normale dar ma uit cu pofta si la cele pentru zile speciale, ca cele care tocmai stau sa vina. Vreau ca bucataria mea sa geama de crema de zahar ars, placinta cu dovleac, sarmale, cozonac, turta la cuptor.

Abia astept sa nu-mi mai vad capul din pricina atator cratici si oale doldora de ghiveci, ostropel, ciorba de rosii, salata de vinete, cartofi cu ou, pilaf cu ciocanele si ciulamale. Si cate si mai cate. Sa va tineti bine. Cireasa gateste de-i sare basca.

cireasa si campiile

septembrie 7th, 2011

Ce mult conteaza in ce forma de relief ai fost zamislit. Cireasa este una de campie, de campia romana.

Cireasa salajeana a fost adusa de barza la etajul 10 al unui bloc, intr-un ses absolut. Putin mai incolo, daca alergai in fuga de iapa pana crapa cativa kilometri, incepea parloaga. Poate ca de-aia se bucura ea cu atat de mare fast de campie. Nici poveste sa i se para ei sesurile lipsite de poveste.

Cred ca muntenii si delurenii considera campiile plictisitoare nevoie mare. Dar catre mine ele tac cu mult talc. Sunt pline de mister, inteligente si fastuoase.

Campurile stiu sa sada asa de frumos sub stele. Angajeaza armate intregi de greieri nepereche. Si tot ele, campiile, stiu sa se iubeasca bine cu soarele. Si cu folos.

O apa dulce care trece prin campia aspra mi se pare mie un strop de magie. Imi vine sa ma intind pe spate pe malul ei. Chiar si o apa care decide sa stea aici, fara sa-si mai bata capul in a fi nomada, imi place mie.

Copacii care tin cu mine si inteleg sa se aseze la ses sunt prietenii mei cei mai buni. Umbra lor ma indestuleaza.

Nu am nevoie de munti si dealuri spre a fi pe deplin fericita. E frumos si acolo, nu zic. E frumos peste tot unde sunt frunze si pamanturi si ape si stele care se vad.

Dar eu m-as bucura sa am o casa de vacanta nu doar la mare. Nu doar la munte. Nu doar in Liguria. Ci si la campie, intre o apa si un crang si niste iepuri.

despre zburatoare mici

august 30th, 2011

Sunt unele mici vietuitoare cu aripi si picioruse si suflete zburdalnice si antene si mai ales cu atitudinea potrivita, care imi plac.

Ma incanta gandaceii ochiul boului pentru ca fac sex ca niste zanatici. Cum invie, cum isi trag pe ei uniforma de rock star din anii ‘80 si dau buzna afara din case, cu parul valvoi. Si cu ochisorii lor zburliti de somn si cu piciorusele lor amortite dar dornice, alearga dupa partenere usuratice.

Imediat ii vezi cum se calaresc prin toate colturile cat de cat inverzite ale orasului. Mana in mana, gura in gura, fund in fund si noapte buna. Se imping, se incing, se rasucesc si se inclesteaza sub ochii nostri bucurosi de primavara. Cand gandaceii astia dau drumul pornografiei, stii ca ea o sa vina negresit.

Gargaritele imi plac pentru ca sunt imbracate frumos. Si pentru ca merg gratios peste orice obstacole incerci sa le ridici in cale. Urca scobitori, coboara boabe de orez. Sunt rotunde, si asta imi place la ele. Si ma multumeste si latura lor imprevizibila.

Cata gratie atunci cand decid brusc sa-si infoaie balonzaidul, sa-si umfle muschii lor mici si sa zboare de tot. Un singur lucru ma streseaza cand vine vorba de frumoasele de gargarite. Ca daca se asaza intai pe mine sa se hodineasca si apoi zboara gresit, iar o sa ma marit prost. Hihi.

Licuricii i-as tine mereu sub piele. In ochi am des praf de minune dar cu pielita subtire de cireasa ce ma fac. Cred ca asta o sa fie unul dintre proiectele mele de batranete. O crescatorie de licurici, cu care o sa ma port foarte bine, cu fiecare in parte. Bineinteles, din interes. Ca sa ii pot ruga frumos sa iasa seara sa imi faca viata mult mai frumoasa.

Ce tare imi plac si greierii. Fac cea mai culta muzica. Am inteles ca zgomotul care ma farmeca este scos de piciorusele lor frecate din motive romantice. Cum simt starea de gratie, cum se freaca. Deci inca niste gaze iubarete. As inchide toate muzicile lumii, sa sorb in ureche doar greieri. Dimineata, la pranz si seara dar si intre mese.

Imi plac ce-i drept si fluturii de orice fel dar mai ales cei care locuiesc sezonier in cosul pieptului meu. davitblog awaspinter topkabar awasgila

vama ciresei

iunie 16th, 2011

Cer-Apa-Nisip Cocktail

Bici cu flori pe ea

Bujori in obrajori

Genunchi fericiti

Maci stralucind

Viitoare socata

Straini in noapte

Tort uman cu lumanare

Soare plecand

Tandem cu dungi

Picioare multumite

tiffmania

iunie 14th, 2011

Am facut-o din nou. 17 filme vazute din 25 propuse din 220 disponibile. Ah.

Am incercat sa fiu o femeie de isprava. Sa impac zecile de ore de foame cinamatografica cu prietenia pe fundalul Clujului si cu viata buna in soarele si tihna orasului. N-a mers.

Am fost un bun cinefil dar nu cat de bun as fi poftit eu. Am fost un prieten asa si asa iar pe alocuri chiar deloc. Exista martori care pot sa certifice purtarile-mi netrebnice. De soare nici nu mai poate fi vorba. Pen-umbra salilor de cinema a fost aliatul meu de nadejde in fiece zi.

In sala, totul bine, ca-n pantecul mamei. M-am bucurat cand a fost cazul, am varsat o lacrima cand mi-au fost fortate baierile psihice. Tot filmele nordice mi-au mers la inima. Danemarca, Suedia, Islanda, Norvegia, ce bine ca existati si faceti si filme.

Alearga cireasa cu parul maciuca de la un cinematograf clujean la altul. Incercand sa se si adape pe drum. Sa vorbeasca macar un strop si la telefon cu cei placuti ei si care nu inteleg de ce atata ravna si obsesie cu festivalul asta, pana la urma.

Cand n-am fost in sala am motait in patul de la marginea padurii. Am baut cafelute in casa de unde se aude dimineata cucul. M-am imbuibat cu friganele si spanac cu ochiuri si crema de ciuperci si paste cu smantana si cate alte trufandale la restaurantul ce ma multumeste pana in fiecare coltisor de trup.

Tiffmania mea este si de aceasta data satisfacuta. Sa vina odata 2012, sa o fac si mai lata. Amin.