aprilie 11th, 2012
Cireasa se gandeste sa-si invite mama la emisiunea Iarta-ma. Sigur, daca aceasta mai exista pe micul ecran.
Sau daca nu, altceva impresionant tare. Sa-i cer sa ma scuze intr-un mod cu fanfara angajata sau macar un juriu care sa ma biciuie metaforic si caruia eu sa ii promit ca nu mai fac asa ceva. Am chemat-o pe mama de cireasa intr-un voiaj care se dorea simplu si placut.
Lucrurile au vazut lumina zilei cu stangul. Vreau eu sa o surprind in mod placut, asa ca iau bilete cu o saptamana inainte de Paste. Fara sa ma gandesc ca sotul mamei este catolic si are Pastele exact atunci. Si ca prin actul meu dezbin o familie si il las pe sot fara nevasta si pe miel fara bucatareasa care sa-l opereze.
Dar sa trecem peste asta. Caci nu a fost singura balba organizatorica. In tot timpul asta eu, din neglijenta turistica, am pus-o sa sara tot felul de parleazuri. Intai am ales un hotel prea departe de centru desi i-am promis ca din contra. Am mers de ne-au sarit capacele intr-un frig arctic.
Apoi n-am stiut codul de intrare in alt hotel. Care era in centru de tot, deci bine. Dar n-am fost atenta la rezervare si faptul ca se avea appartments in titlu nu mi-a zis mare lucru. Hotelul era perfect dar fara vreo vietate inauntru. De stateau cireasa si mama de cireasa sa se uite ca fetitele cu chibrituri inauntru, fara sa poata intra.
Traim vremuri sf, asta e clar. Unele hoteluri nu mai au vietati care sa iti dea drumul in casa. Dar le traim si nu citim rezervarea, asta e si mai clar. Adica eu, eu n-am izbutit sa inteleg asta de acasa. Si uite-ne ramase pe dinafara in acelasi frig arctic. Indulcit doar de un vant care ne patrundea pana la oase si imbunatatit cu mici rafale de stropi reci. Ptiu.
Si ce chestie. Trenul de la Bruxelles la Amsterdam nu face 1 ora, ci 3. Nici asta n-am stiut. Ce sa mai, cireasa este cel mai sleampat organizator. Mama, te rog sa ma ierti. Fie ca sfanta lumina a sarbatorilor pascale pe care nu le-ai putut petrece in familie sa ti se strecoare macar weekendul asta in suflet. Si sa te faca sa treci peste cu gratia si toleranta caracteristice.
Cireasa.
Tags: absurd, calatorii, cirese, drumul spre iad e pavat cu intentii bune, iarta-ma
Posted in Mintea mea sorcova | 6 Comments »
aprilie 9th, 2012
Ce mai combinatie. Ce bine ca in sfarsit s-a ajuns si aici.
Amsterdam este cel mai vesel si mai dracos oras inghetat. Vantul a batut prea tare prin micile plete ale ciresei. Ploaia rece a ocolit-o doar pentru ca ea a fost smechera si si-a indesat pe cap o punga de plastic ce a starnit zambete biciclistilor la fel de murati.
Sex, drugs and rock’n’roll devine la amsterdam o cimilitura pe bune. Si totul se intampla responsabil si intelegi ce deschisi la minte intr-un fel bun sunt oamenii astia. Care au mancat, cu totii, mult prea mult cand erau mici, caci nu s-au putut impotrivi parintilor lor la fel de uriasi.
Ce s-a mai holbat cireasa la femeile goale din vitrine. Doar rusinea ce incerca fata de mama de cireasa si nu frigul dement a obligat-o sa plece naibii odata din Red Light District. As fi stat acolo doua zile, sa vad toate turele. Femei asiatice, femei goale, femei grase, femei barbati si orice alte combinatii au fost bine venite in viata dumisale.
Si cate biciclete. Aici lumea nu se da niciodata jos. Olandezii sunt calare si cand ninge si cand e frig si cand e noapte tarziu si cand sunt sau mai ales cand sunt chercheliti. Olandezii merg pe biciclete mai ales cand au colete mari de dus in spinare. Femeile au montat pe bici lazi ca de bere si in ele cara tot ce au chef. Oh la la.
Amsterdam e de fapt viata bine unsa pe o felie de paine proaspata. Orasul pulseaza cum se mai pulseaza si in alte momente cheie din viata unui om. Intre picioare, carevasazica. Apropo, muzeul sexului e chiar sexy si misto. Am studiat cu atentie tot ce se putea acolo. Pozele cu lesbiene old school fac toti banii. Seamana rau cu cele de azi.
Amsterdamul nu iaarta ciireasa iar ciireasa nu uuita oraasul.
Tags: amsterdam, deschis, droguri, lesbiene, muzeul sexului, red light district, sex
Posted in Mintea mea sorcova | 1 Comment »
martie 15th, 2012
Cireasa adora sa se creada superioara.
Vrea sa creada ca e plamadita adica dintr-un material bun. Unul impermeabil si ignifug atunci cand vine vorba despre tot felul de lucruri lumesti si barbare. Asa ii place sa se creada dar uite ca soarta ii arata mereu cat de simpla e.
Ma refer la primavara. Si cum se insinueaza ea ba cu nu stiu ce ciripele, ba cu un aer cu miros care ma face sa zburd pe loc. Primavara n-a venit inca, te uite cum ninge in martie, dar parca o simt deja cum alearga prin vene. Simt primavara si cand sorb cafea dimineata si ma uit pe geam la copacii care se mira ca inca le e asa de frig si vor sa puna ceva verde pe ei.
Si nu e doar sentimentul ca trebuie sa plec degraba undeva. Sa amusinez pamanturi si campuri si paduri si ape si targuri si tarini si gradini neinflorite inca dar cu promisiuni ferme de mai bine. Dar se pare ca s-a deschis sezonul de imperechere la om ca si la cireasa. Ca la orice animalut ce se supune legilor firesti ale lumii.
Cireasa miroase a dragoste pura, tandra si asa mai departe. Ea se uita cu drag la alte mamifere din aceeasi specie. Si observa cu nesat ca si ele se uita curtenitor inapoi. Sezonul de imperechere de primavara este in toi. Cireasa si-a deschis un birou unde primeste propuneri indecente si indosariaza sentimentele noi ale semenilor catre ea.
Dupa ce da numar de intrare, viseaza cu ochii deschisi la ce ar putea fi, daca s-ar povesti. Degeaba au dus-o ai ei pe la cele scoli, pentru instruire. N-are importanta ca au insistat ca ea sa invete sa cante la un instrument si sa pronunte frumos in limbi straine. Ce-i al ei e pus deoparte. Biata cireasa asta e doar un mamifer obisnuit, si ea.
Tags: barbati, inima, mamifer, pofta, primavara, sezon de imperehere
Posted in Mintea mea sorcova | No Comments »
februarie 29th, 2012
De obicei cireasa alege sa mearga imbracata pana-n dinti iarna pe strada.
Are si ea principiile ei. In plus, pielita subtire de cireasa este fragila si nu se vrea scoasa in ger. Dar sunt momente cand nu are incotro, isi da si ea seama pe data. Si atunci se opreste din tot ce face, lasa geanta deoparte si da jos tot ce are pe dansa. Apoi sta goala asa si il lasa sa se zgaiasca cat pofteste. Asa e uneori. Prediksi Skor Bola | Preview Bola | Euro 2012 | Prediksi Skor
Daca imi place ceva tare pe lumea asta atunci cand vine vorba despre barbatii din jur si femeia din mine, apai asta e complicitatea. Adica jenesaisquoi-ul ala care se isca intre doi oameni care se plac si petrec timp de calitate impreuna. E delicioasa istoria care se tese sub ochii mei. Cu glume bune, cu expresii si priviri luate din baza de date.
Si totusi, cand dau peste un barbat care pare ca imi pricepe mecanismul inca din prima secunda, mi se pare sexy. Barbatul cu pricina poate sa nu fie neaparat unul dintre sufletele mele pereche. Si totusi el are manualul meu de functionare, cu tot cu CD si telecomanda, de cum am facut cunostinta.
In momentele astea cireasa se fastaceste. Roseste cand el stie ce vrea ea sa zica, sa manance, sa asculte, sa bea, si ii anticipeaza in mod curios fiecare urmatoare miscare. Si de obicei barbatul cu pricina stie ca este special si pluseaza si ii da dovezi si mai graitoare despre abilitatile lui speciale.
Asa se intampla cu unii barbati ce ii apar in cale. Se intampla destul de rar, macar atat. Altfel unde s-ar ajunge.
Tags: barbati, complicitate, fastaceala, inima, pofta, sexy
Posted in Mintea mea sorcova | 2 Comments »
februarie 15th, 2012
Poate ca stiti momentul ala cand te apuca nebunia aia anume. Una singura.
Cand, aproape fara sa-mi las geanta jos si fara sa-mi scot fularul, facand fleasc-fleasc pe parchet cu ghetele ude de zloata si cu manute tremurande, ma reped in frigider. Iau de acolo recipientul in care tin untul, smulg painea care isi vedea de treaba ei in cutia de paine si insfac un cutit care tremura ca varga de frica.
Ma opresc o clipa din vrie doar pentru a anticipa savoarea ce urmeaza. E tot ce mi-am dorit. Apoi le le combin pe toate astea cu salbaticie, paine si unt si cutit, ca un potential aspirant la o intalnire de ajutor social bred & butter anonymous. Smulg cu dinti de fiara salbatica bucati mari de tartina si imi spun ca asta inseamna sa traiesti.
Mmmmm. Mmmmmm. Mmmmmmm.
In general cireasa se straduie sa manance tot felul de chestii sofisticate pe post sandvis. Ele implica si unt si implica paine dar mai sunt cu siguranta in ecuatie destui actori. Topinguri, cate trei unul peste altul, sosuri de diverse texturi si alte zaiafeturi culinare numai bune pentru o tartina pe cinste.
Dar in momentul nebuniei supreme este intotdeauna vorba doar despre unt si paine. Pofta asta apare rar si este sora cu pofta de lapte dulce, batog de crap si pufuleti. Si ele apar tot rar insa tot cu salbaticie se rezolva. Placerea pe care o simt infulecand lacom si din picioare e ca o noapte furtunoasa de dragoste. Dulce deflorare culinara, asta mi-o doresc.
Mmmmm. Mmmmmm. Mmmmmmm.
Am facut-o din nou. Am terminat juma de paine pe care am ciopartit grosolan din lipsa de rabdare juma de pachet unt. In tot timpul asta am stat in picioare, ca un amant grabit. Am si mormait ca o fiara. Acum viata e mai buna cu 56%.
Tags: gurmand, paine, pofta, unt, viata frumoasa
Posted in Mintea mea sorcova | 7 Comments »
