sangele paranoia nu se face

aprilie 9th, 2010

A fost odata, demult dar nu chiar asa, o cireasa cu inima vraiste si starea de spirit facuta tandari. Usile ei emotionale erau sarite din tatani, incat vantul iernii trecea nestingherit prin locurile cele mai ascunse. Rezultatul: greu de descris.

Pe atunci, Sufletul Meu Pereche Estival, adica SMPE, caci doar o vara a tinut idila noastra amoroasa, mi-a tras la cap cu ceva actiuni reprobabile. Ce sa mai umblu cu fofarlica, ca doar nu imi sta in fire sa fiu rusinoasa: el mi-a pus coarne de cerb carpatin si eu am aflat. Asa a fost.

Si m-am gandit la vremea respectiva ca asta este inceputul unei urate prietenii. Dintre cireasa pana atunci credula in barbat ca si personaj colectiv si orice sex tare care se va fi incumetat sa-i mai stea alaturi vreodata.

Credea cireasa ca o sa devina o fiinta banuitoare si suspicioasa precum caprioara cand isi scoate la plimbare al sau pui prin padurea plina de pericole. Isi inchipuia dansa cu tristele ca va deveni o rascolitoare prin lucrurile partenerului pentru a gasi semnele oricarei tradari.

Ca va alege sa impieteze existenta partenerului cu tot felul de lucruri dusmanoase pe care le detestase la alte femei, mai prevazatoare din fire si mai arse cu nemernica de ciorba. Ca va cerceta gulere, ca va adulmeca omul proaspat intrat in casa, ca va intinde laturi intru descoperirea necredintei.

Ca il va scobi sub unghii sa gaseasca dovada altui tegument. Ca va preleva peri din cele mai ferite locuri ale barbatului spre a descoperi daca nu cumva sunt si peri straini. Cuibariti acolo precum puii de cuc, in alte cuiburi. Ca nu va cerceta de 6 ori/zi dilatarea pupilei spre a stabili gradul de multumire sexuala satisfacuta.

Si uite ce surpriza. Sangele ciresei neintinat de banuieli inainte de napasta SMPE s-a curatat prin procedee ramase nestiute. Si acum cireasa este irigata de sangele cel lipsit de otrava teoriei conspiratiei. Cireasa nu face in prezent nici cel mai mic demers pentru a descoperi noduri in papura iubirii.

Si crede din nou ca e suficient de draguta incat nu ar fi cazul sa fie inselata cu niciun chip. Doar daca esti nebun sau ceva. Si ca ce a fost odata, demult dar nu chiar asa, s-a dovedit a fi o greseala regretabila generata de o eroare de sistem.

Sistemul lui SMPE, nu al ciresei, sa ne intelegem. Care, daca asculti cu urechea de pamant, precum indienii, ce zice piata, da rateuri mai mereu. Dar na, vorbeste lumea, ca e invidioasa. Si, oricum, nu mai e la mine in gestiune, deci de ce sa ne batem capul cu sistemele altora.

Si cireasa balacita in infern de gretoasa intamplare de mai sus e o cireasa serena acum. Si tare bucuroasa ca sangele ei paranoia nu se face. Si ca cu greu o poti dezechilibra pe termen lung. Si ca are mare drag nestirbit pentru barbat si in toate cele ce urmeaza.

rochia pentru analize sau maritis

martie 3rd, 2010

Poate unii deja stiu. Dar cei multi cred ca nu au de ce.

Cand mergi la spital si ai de facut o interventie pentru care esti chemat in sala de operatie, lucrurile o iau razna. Fie ca faci operatie, fie altceva. Si intr-un mod destul de erotic, as putea adauga.

Pijamaua decenta si in rand cu lumea pe care a imbracat-o cireasa pentru aceasta calatorie pe taramul sanatatii a fost indepartata cu brutalitate.

La 5 dimineata, de catre o femeie rea si trupesa, care s-a rastit la ea, indicandu-i cu insistenta un petec de panza albastra. Asta sa imbraci in doua minute, cireaso. Si fara sutien sau chiloti, sa ne-ntelegem. Sa nu umbli cu prostii si susanele.

Spasita de cireasa scoate hainutele ce ii acopeau intregul trup de gazela, cu glezna fina si proportii generoase. Si trage pe cap noua uniforma. Ce sa vezi. Acum ea sade investmantata intr-un fel de cea-mai-frumoasa-rochie-pe care-a-purtat-o-in-ultima-vreme.

Are culoarea cerului, asa cum apare el in Baragan, in miezul verii. Panza este de bumbac tare si gros ca o platosa. Dar mai cu seama la taietura voiam sa ajung. Pe partea stanga totul e ok. Rochia se odihneste pe umarul rotund si acopera tot ce trebuie. Partea dreapta insa este cumva deficitara.

Necazurile sau poate din contra, fericirea, incepe de sus de tot. Rochia asta nu mai are al doilea umar plin si e deschisa pe lateral pana la poale. Un sir de suvite din material gestional cu economie incearca sa tina cele doua parti impreuna.

Se uita cireasa la dansa scrutator si isi da seama ca in felul asta i-ar fi, poate, mult mai usor sa se marite, daca ar vrea. Tot ce ar avea de facut este sa se interneze din cand in cand intr-o unitate medicala, solicitand mici crestaturi sau investigatii prin diverse sectoare de corp.

Rochia singura ar face tot restul. Expunerea corpului ei n-ar putea da gres. La un moment dat si-ar iesi cineva din minti si ar cere-o de nevasta, cu mariachi sub balconul de la sectia unde doarme in cea mai tare rochie de nunta.

Astfel gatita cireasa a umblat 4 zile si 4 nopti prin micul univers sanitar. Si daca la inceput avea oarece retineri in a-si etala corpul aproape gol, timpul a sters orice rusinica. Si uite-o cum mai calatoreste despuiata. O vad doctori, paramedici, vizitatori ai altor bolnavi ceva mai decenti. O vede oricine trece.

S-a gandit cireasa sa fuga sustragand acest accesoriu spitalicesc, in ideea ca va rupa gura si inimile targului la vara, pe plaja. Dar pesemne ca sistemul sanitar stie ce sexy e si o pazeste cu strictete. Asa ca daca aveti o pila la un spital, va rog furati o rochie de la chirurgie. E incredibila.

peticul groazei

februarie 23rd, 2010

Ciresei nu-i prea place grasimea. Nici a ei, care cand apare soare dispare, nici a altora.

Si se stie doar ca, ce tie la tine nu-ti place, la altul nu-i chip sa tolerezi. Asa ca parca mai urata mi-e grasimea altuia decat a mea. Si parca si cu burta omului pot sa ma obisnuiesc, si parca si cu manerele dragostei. Pe care pana la urma accept sa le folosesc cu incredere, ca sa nu alunec cumva si sa ma ranesc, in toiul procesului amoros.

Dar este o parte de corp la care cireasa nu poate inchide ochii. I se face rau cand da cu ochii de ea pe la oarecine. Si nici nu-i trece prin cap ca ar putea sa ajunga in situatia letala in care sa posede chiar ea una. Ma gandesc la peticul de carne trapezoidala de deasupra sexului la om.

Daca omul e slab, portiunea asta nu sare in ochi ca fiind un domeniu distinct. Daca omul e gras, taramul asta prinde puteri si se segregheaza si de sex si de burta. Se face ca o burta mica, umflata. Capata si viata proprie si nu mai e chip sa-l indesi undeva, cu gandul de a-l piti.

In chiloti nu prea mai vrea sa stea si iese tantos la iveala. Nici frate cu burta si deci incorporat in ea nu mai are chef sa fie. Peticul groazei are ceva propriu de spus, cu voce pitigaiata si insistenta. Sunt gras, independent, si fac ce vreau. Bag spaima si-n prieteni si-n dusmani.

Peticul de grasime mai poate fi ascuns prin fuste, de catre doamne. Dar pantalonii il cam tradeaza pe purtator. Pentru un ochi versat e o nimica toata sa identifice sub curea perna numai buna pentru facut sapun ecologic. S-o fi gandit cineva la asta?

Pana de curand bulgarii cica sechestrau oameni si le luau cu forcepsul cate un rinichi. De ce oare nu extrageau si osanza asta. Ar fi fost toata lumea castigata. Grasul scapa de rusine. Bulgarul facea cosmetice miraculoase, cu extract de locuitor de tara vecina.

Si nu mica mi-a fost bucuria cand am realizat ca nici lamaie, prietena buna de on si offline, nu concepe sa se apropie de peticele groazei. Suntem surori bune si la preferintele pentru carnea de om. Ca sa citez radioul preferat: Va plac fructelor, carnita? Da, dar sa fie curata.

cenaclul si chilotii

februarie 2nd, 2010

Cireasa crede ca nu exista loc mai potrivit pentru a-ti arata chilotii decat un cenaclu literar. Zis si facut.

Se duce ea luni seara la recitiri.ro. Un loc unde este intre prieteni si se simte in largul ei. Poate prea in largul ei, de data asta. La cenaclu exista un fondator, de care ii place mult ciresei si crede ferm ca simpatia e reciproca. Un public placut tare, format din tot felul de personalitati seducator impletite.

Cenaclul are si un moderator, un domn care inspira respect, poarta ochelari si haine din materiale reiat si il citeste pe Balzac. Este genul de domn cu care nu prea iti vine sa te tragi de sireturi. Chit ca e prietenos. Si deja are o parere cam nu stiu cum despre cireasa si scrierile ei cand deocheate, cand abrupte de stil, cand agresive.

Eu taman langa el m-am asezat la aceasta editie de cenaclu. Cand toata lumea a fost gata, am scos grabita foaia din geanta. M-am pus pe citit cu mult patos si n-am mai zarit nimic in jur.

Cand citesti un text de-al tau cu un public nevirtual, totul se schimba. E ca si cum ti-ai pune inima pe tava si ai inmana fiecarui participant cate un cutitas de argint. Cu care ei pot cioparti apoi grauntele asta de carne, dupa bunul plac.

Ce incerc sa spun e ca nu e usor. Deloc nu e usor sa citesti in public ceva ce-ai scris din suflet. Termin de citit, lumea aplauda. Domnul moderator, cititor de Balzac, imi face semn ca mi-a cazut ceva pe jos. Ma uit si tresar. In mijlocul salii troneaza o pereche de chiloti. Chilotii mei.

Negri cu fine dungi albe, cu dantela pe margine si doi nasturasi in fata. Doi nasturasi falsi care ar inchide o falsa deschidere catre un nou univers, teribil de adevarat. La toate astea m-am gandit dupa. In momentul ala chiar n-am stiut care ar fi cea mai potrivita abordare.

Chilotii astia sarisera in mod inexplicabil din geanta. Unde oricum n-ar fi trebuit sa se afle in vecii vecilor. Oricat mi-am muls mintea, n-a fost chip sa inteleg ce cautau acolo. Daca as fi fost implicata in vreun amantlac si as fi trait o viata aventuroasa din punct de vederea amoros, intelegeam. Dar asa. Eu sunt femeie serioasa.

Cateodata lasa din fire, n-am avut curaj sa scrutez fetele participantilor asezati in cerc, cu chilotii la mijloc. Poate radeau, poate nu. Poate vazusera, poate nu. N-o sa stiu niciodata. Poate e mai bine. M-am aplecat si i-am luat de pe jos cu mintile duse. I-am varat inapoi de unde evadasera. Si m-am pus pe un ras dement.

Cititorul de Balzac m-a intrebat ce era acolo, jos. I-am spus o pereche de chiloti de-ai mei. Si nu i-am mai dat alta explicatie. Nici nu aveam una normala. Am ras impreuna cu mare pofta. Desi nu era chiar rasul ciresei. Ce rusine groaznica.

Asa si-a aratat cireasa chilotii la un distins cenaclu literar. Si ce-o mai fi, om vedea.