Cireasa nu este impotriva pornografiei. Cireasa este pentru niste pornografie, cu masura, that is. Bineinteles, asa cum se recomanda sa bei si bere, in mod responsabil. Voi veti responsabil? Nici eu. Voi folositi porno responsabil? Hm.

Si sa vedeti napasta. Mi-am luat eu un macbook, o creatura alba si inefabila, parca facuta din zahar candel. E subtire la mijloc, e usor, e ca un porumbel al pacii. Tehnologia e buna si prietenoasa. De altfel, asa de buna si prietenoasa, incat insista sa ma rasplateasca cu niscaiva foloase de care nu stiu cum sa mai scap.

In general, sunt singura care butonez la laptopul de zahar. Dar se mai gaseste ba un prieten de duminica, ba vreun fruct, ba vreun ponei, sa vrea sa intre cu picioarele in tehnologia mea. Cineva care vrea as vada ce concerte sunt azi. Cum sa spun nu. As parea bizara. Mi s-ar duce buhul ca am fixatii de cireasa avara.

Si da, am descoperit eu butonul ascunde, cireaso, toata istoria calatoriilor tale internetice. Il folosesc cu abnegatie dar mai si uit. Cum de obicei stau cu doua browsere deschise, mi-e greu sa tin minte sa sterg urmele de pe amandoua. Poate ar trebui sa fac netrebnicii doar pe un browser, pe care sa il si denumesc ca atare. Browserul-pentru-porcarii-deocheate. Da, asta e o idee. Dar mac-ul are felul lui de a te intampina.

Cand ii dai drumul, iti afiseaza ultimele siteuri deschise. Sau poate pe cele folosite mai des. Nu, ca eu folosesc chestiunea in cauza in mod responsabil. Deci sunt clar ultimele, scuze ca m-am balbait putin in idei. Si o face cum procedeaza magazinele de electronice cand iti arata mai multe posturi tv, in acelasi timp, intr-un televizor mare. Ei, asa si macul meu. El arata homepageul unor siteuri. Printre ele, si unele mai piparate, ma intelegeti.

Chiar daca cei apropiati ma iubesc asa cum sunt, cu mici stricaciuni pe alocuri, tot nu-mi cade bine. Cand o mana alta decat a mea atinge clapele si este intampinata de privelisti pitoresti ale corpului uman, ciresei ii sare basca. Si pentru ca ea si tehnologia nu sunt chiar prieteni la catarama, da din colt in colt. Ii vine sa se arunce peste musafir si sa-l tranteasca la pamant cat mai iute. Ca sa nu apuce el sa vada toate nazdravaniile celea.

Cum sa explice cireasa. Stii, ma simteam erotica si am zis sa arunc o privire. E destul de penibil. Chiar daca fiecare are elanrile lui erotice personale, tot nu ma coafeaza intamplarea. Cred ca e sanatos sa ramana fiecare cu porno-ul lui secret. Si desi am aceasta problema clara, nu am si o solutie la fel. Oameni vin la mine, vor pe net, si macul meu, binevoitor, le arata ce mai fac eu in timpul liber.

Degeaba ii dau eu ghionti tehnologiei, implorand discretie. Macul primeste pe toata lumea cu bratele deschise. Si cu pornul la butoniera. Doh.

Asta e ceea ce numesc eu pornografie prost gestionata. Si there’s nothing I can do about it.

Cireasa traieste zile comice. Sa vedeti.

Ca cireasa se place pe sine destul de mult, nu este ceva nou sau doar un capriciu de moment. Ea se place in fiecare zi, cu ardoarea unui functionar model. Cand e treaza si nu se concentreaza la ceva anume, e ocupata sa se placa pe sine. Insusi faptul ca se place mereu ii provoaca atata multumire despre sine incat ea ajunge sa se placa si mai mult. Ce agreabila ironie.

Si nu, nu ma refer la sufletul meu pur ci la trup. Cireasa crede doar in zilele ploioase si uneori si in cele fara sot ca zicala interiorul e cel ce conteaza e adevarata. Atunci cand esti pe piata cu eticheta de vanzare, ambalajul tau de om atarna enorm la cantar. Sau, cum ziceau Parazitii prea bine: daca look-ul nu conteaza, de ce nu tabara toata lumea pe Teo (parafraza).

Cireasa e incantata de piticimea dumisale si de proportiile pentru care din cand in cand mai face osanale. Multumeste zeilor pentru pielita subtire, glezna fina, sanii planturosi si ochisorii veselosi. Se lauda cu talia cat trebuie de adancita, fundul potrivit de bombat, mainile subitiri din umar si piciorul mic. Si cand colo, ce sa vezi.

Gata cu preludiul. Sa vedeti ce mi se intampla. In discutii cu diversi barbati dar mai ales cu prietenul meu imaginar, I., mentionez eu in trecere si cu nonsalanta ca arat mortal. Si aici surpriza. In loc sa se prosterneze in fara acestui adevar absolut, interlocutorii incep sa-mi aduca argumente ca nu, nu e chiar asa. Eu fac ochii cat cepele de apa. Ei continua cu incapatanare.

Nu cireaso, ca uite, pe acolo ai o slaninita, de care ar fi bine sa ne debarasam 1-2. Si abdomenul asta (sageata de directionare catre abdomen) ar trebui sa-ti fie mai definit, cum am vazut eu intr-o poza pe facebook ca poti. Si oricum, cireaso, ce este cu atata suficienta. Mereu se poate mai bine si tu trebuie sa ajungi acolo. Ma uit la ei si nu-mi vine a crede. Mai baieti, voi glumiti.

Ce vremuri traieste ea, cireasa, daca s-a ajuns aici. La a trebui sa-si demonstreze cu vorbe dulci si fapte la fel frumusetea fizica. Fapt despre care dansa credea ca se arata evident pentru toata suflarea din apropierea ciresei. Si sa nu credeti ca acesti carcotasi ai pielitii subitiri de cireasa erau Apolo s Adonis, adunati la o bere. Au si ei ale lor. Niste fotosop nu ar strica.

Noroc ca eu nu plec ureche atat de usor la lucrurile grele care mi se spun. Si stiu sa traiesc bine mai departe, ca si cum acest vorbe nici nu s-au spus. Despre cireasa si frumusetea ei se scriu chiar acum niste carti. Si doar invidiosii mai rostesc blasfemii pe la colturi. Tadaaa.

Spre marea ciresei dezamagire, la baia turceasca s-au instituit noi reguli. Femeile trebuie sa poarte chiloti negri uriasi, daruiti cu generozitate de catre administratia hammanului.

Cireasa are tendinta sa blameze Uniunea Europeana pentru aceasta privatiune de privit liber femei goale. Doar turcii faceau baie goi de sute de ani. Deci numai coada uniunii si a poftei turcimii pentru uniune poate fi de vina.

Isi aminteste cireasa cu ce curiozitate generos rasplatita s-a uitat data trecuta la toate turistele prezente in incapere. Cand intr-o sala cu aburi sunt prezente zeci de femei goale pusca si de rase diferite, iti vine sa-ti iei liber si sa tot constati. Uite cum stau lucrurile in Grecia. Dar ati vazut Danemarca? Omg.

Obligata sa se multumeasca acum doar cu doua duzini de perechi de sani, cireasa sta asezata pe burta. Sta pe piarta calda si ocheste. Fiecare caz in parte este de studiat cu multa implicare. Observa ea ca pe lumea asta exista atatea feluri de sani incat poti chiar si sa ametesti. Despre sanii turistelor aproape in direct de la Istanbul, dupa cum urmeaza si numai de bine.

A vazut cireasa sani ca doua tarte mici, cu cirese indesate cu grija deasupra si chiar si cu acea codita aferenta. S-a gandit cireasa ce viata grea trebuie sa aiba femeile purtatoare de asa ceva, intrucat probabil ca mereu vrea cineva sa desprinda cireasa.

Sani ca doua burdufuri cu branza de vaci lasata la scurs in tifon, de catre o bunica, in tinda. Grei, mari, moi si coplesitori. Sani pentru care iti trebuie simt de responsabilitate, daca te apropii tare.

Uite si sani ca doua fructe de mango necoapte. Alungiti si fermi si pare ca tari la pipait. Lipiti oblic pe piept, ca niste manere ce trebuie actionate pentru a ajunge cine stie unde.

Sani mari cat grapefruiturile si rotunzi pana la nebunie. Prin ce mecanisme ciudate or reusi ei sa stea atat de drepti, cand doar vazandu-i simti ca te pravalesti, cireasa nu intelege.

Apoi sani ca doua ghinde asezate in echilibru pe piept. Ghindele sed perpendicular orice s-ar intampla. Sub ele nu mai exista nimic, niciun preludiu, nicio pregatire. Doar corpuri skinny .

Uite ce sani ca doua inghetate la cornet dar uite sani si ca doua inghetate pe bat. Cred ca exista doritori pentru fiecare. Modelele de sani nu sunt inventate degeaba pe acest pamant.

Uimita se uita cireasa la sanii ca niste boabe de cafea uriase asezate pe un fursec. Oare sani ai aroma, se intreaba ea, vazand asa asemanare.

Si apoi s-a relaxat cireasa si si-a vazut de ale ei. S-a mai mirat putin observand ca diferitele sortimente de sani seamana atat de bine cu diverse lucruri comestibile. Si s-a uitat apoi la proprii sani, nestiind ce sa mai creada.

Cireasa n-a asteptat sa i se spuna de doua ori. Si-a scos imediat hainele si s-a postat, infasurata in panza aspra, pe masa de piatra calduta. S-a pregatit mental pentru dulcele sacrificiu ce avea sa urmeze. De atata incantare isi va pierde slapii spre a nu-i mai regasi niciodata. Dar ea nu stie asta inca.

Suntem la baia turceasca Cermberlitas din Istanbul, un lacas din 1559. Femei turce negre si burtoase asteapta sa ia in primire carnea mea si carnea celorlalte trei femei frumoase si prietene. Turcoaicele ne adjudeca si mie imi revine cea mai urata dintre toate. Sunt putin suparata pe treaba asta. De ce trebuie sa ma frece o femeie urata de tot si cea mai grasa din parcare, asta ma intreb.

Cochetez cu ideea ca nici macar nu o sa-mi mai placa ce-mi face, asa de urata e. Urmeaza sa ma insel dar eu nu stiu asta inca.

Intai sunt lasata la fragezit langa prietenele mele fructe. Incet-incet moleseala ma cuprinde cu mana ei ferma si unsuroasa, pe dupa umeri. Ma uit hipnotizata in tavanul curbat otoman. Tocmai se lasa seara si prin bulinele decupate intra un albastru intens. Combinat cu tivul de stelute de pe margine, mi se pare ca imi ofera toata actiunea de care am nevoie acum.

Poate altora li se pare static si deci plictisitor un tavan cu gaurele mari si un cer care se insinueaza prin ele. Mie nu.

Aburul se intinde peste mine si peste noi toate. Incep sa ma relaxez dinainte de masaj. Ma gandesc la viata mea. Cum sa o fac eu din ce in ce mai buna, asta ma preocupa. Dar nu ajung la mare rezultat pentru ca mi-e prea bine fizic. Cucoana cea urata ma cheama la frictionat. Eu ma uit chiondoras si iar ma mir cat e de hada. Totusi ma intind pe marginea mesei de piatra si ma supun ordinelor.

Femeia imi apuca intai un picior. Ce face ea acolo in talpa mea n-as putea sa explic. Cert e ca piciorului ii place grozav treaba aia. Celalalt picior se roaga in ascuns sa pateasca si el acelasi lucru. Si uratania nu il lasa prea mult sa astepte. Apoi urmeaza spatele, peste care se revarsa un munte de spuma parfumata. Apoi gatul, apoi fiecare brat in parte.

Uratania ma plezneste peste fund. Inteleg si cu ultimele puteri ma intorc. Apoi imi ia abdomenul la mangaieri aspre, aplicate cu o panza tare. Si mai sus de abdomen, cumva catre umeri, dar totusi intr-o zona vecina tare cu sfarcurile si minitorturile pe care stau ele asezate. Cand ma pune sa ma rasucesc si sa  ma asez in fund, sunt deja departe.

Lipseste putin si arunca peste mine ligheane de apa calda, limpede. Ma simt o cireasa primordiala. Dar punctul culminant intervine cand imi face masaj la cap, cu gat cu tot. Inchid ochii strans, sa nu vada lumea ce bine mi-e. Imi trece prin cap gandul sa fug ca sa nu fiu descoperita si inchisa. Imi pare interzis sa incerc atata placere in public. Cum de e permis asa ceva, mai ales intr-o tara musulmana, ma tot mir.

Incerc sa raman nepasatoare dar pielea mi-e gaina, sfarcurile tare, mintea moale, carne tremula. Ma concentrez sa nu fac zgomot si incerc sa nu ma foiesc. Nu mai conteaza nici cat de urata e femeia, nici unde sunt si nici de ce. Placerea e regina acum peste toate ale mele. Noroc ca uratania cu maini iscusite se desprinde de mine dupa o vreme. Si ne vedem fiecare de treaba ei. Eu ma scufund in jacuzzi si simt ca m-am nascut ieri.

As vrea sa vorbesc despre chilotii, despre cool si not cool, despre China si Bridgette Jones si alegeri de facut in viata. As vrea sa vorbesc despre toate la un loc.

Dar sa incerc pe rand. De cand sunt mica dar totusi eligibila ca femeie, am ales sa port chiloti string. Sau, mai pe romaneste, cu ata-n fund. Mi s-a parut o decizie pentru o viata. Ceva asupra caruia nu mai revii usor. Poate doar cand se intampla in viata niste mutatii pe care nu pot sa mi le imaginez exact.

Dar anul trecut am fost in China cea mare si rosie la culoare. Si am descoperit ca toate chinezoaicele poarta chiloti ca atunci cand eram noi, fetele, mici. Atat de mici incat faceam inca tocanita din flori cu garnitura de iarba. Si la desert ne serveam una alteia si putinilor baieti care acceptau sa se prin in joc prajituri din nisip cu apa.

Cum am vazut asta? Nu pentru ca sunt o perversa care a tras cu ochiul la lenjeria trecatoarelor. Ci pentru ca nu o data a trebuit sa merg la toaleta in vazul a alte o duzina de femei, toate chinezoaice. In timp ce ele mergeau la toaleta in vazul meu. Asa se mai intampla uneori, in China cea comunista si totusi capitalista.

Se pare ca m-a afectat profund ce am vazut atunci. Si ca pe undeva, desi m-am minunat, mi s-a parut teribil de sexy. Altfel nu-mi inchipui de ce, la un an distanta, cu o perioada de gestatie teribil de lunga, mi-a incoltit in cap ideea ca trebuie sa fac la fel.

Si-uite asa am inceput sa ma uit pe furis la chiloti din ce in ce mai plini si mai din bumbac. Adica exact ceea ce numim not cool.

E drept ca nu visez inca la chilotii care l-au infiorat pe Hugh Grant cand a dezbracat-o pe Renee Zellweger in Jurnalul lui Bridget jones. Dar nici chilotii minusculi, pe care poti sa ii impaturesti cu o penseta si sa-i ascunzi intr-un degetar al unei bunici uituce, nu ma mai tenteaza.

Am achizitionat intr-un prim pas o mana de chiloti nici prea prea nici foarte foarte. Oricum, o revolutie in lenjeria mea personala. I-am pus intai cand am fost sigura ca nu ma vede nimeni. Acum imi plac asa de tare incat imi vine sa tin o conferinta internationala despre ei.

Si ma amuza atat de teribil de tare incat ma gandesc sa merg mai departe cu planul meu diabolic. Sa am si eu chiloti de chinezoaica respectiv un fel de lolita nestiutoare, care n-a descoperit dantela minuscula. Si nu stie ca oamenii, cand cresc, uita ca bumbacul e rege.

Eu sunt incantata, asta e clar. Si mi se pare ca mi se intampla o revolutie, nu involutie. Dar ma ispiteste ideea ca actiunea asta a mea de a aprecia brusc chilotii de tocilara promite sa se transforme intr-o directiva personala de mare anvergura. Care s-ar putea sa fie cel mai antisexy lucru de pe lume pentru barbati.

Oare ce cred barbatii, acesti beneficiar directi ai chilotilor de femeie.