Am descoperit* o melodie care ma uimeste mereu. Este vorba despre Simple together de Alanis Morissette.

Mi se pare ca versurile exprima asa de plenar ce crede un om cand se indragosteste. Si arata cumva tot plenar si dezamagirea ca lucrurile nu s-au comportat cuminti, pe masura asteptarilor. Le pun mai jos, sunt fascinante. Si o sa incerc si o traducere primara si complet adaptata si aproximativa, la prima rasuflare. Chit ca stiu ca nu aveti nevoie.

You’ve been my golden best friend / Mi-ai fost cel mai tare prieten
Now with post-demise at hand / Dar acum ca ne-a murit in brate
Can’t go to you for consolation / Oh nu pot sa caut consolare tocmai la tine
Cause we’re off limits during this transition / Pentru ca ne-am ars groaznic pe parcurs

This grief overwhelms me / Sunt coplesita de gust rau in gura si melancolie
It burns in my stomach / Si am arsuri la stomac
And I can’t stop bumping into things / Si reusesc sa merg mai departe doar lovindu-ma de lucruri

I thought we’d be simple together / Am crezut ca o sa mearga usor ca un fulg
I thought we’d be happy together / Am crezut ca o sa fim fericiti
Thought we’d be limitless together / Am crezut ca sky is our limit
I thought we’d be precious together / Am crezut ca o sa stralucim impreuna
But I was sadly mistaken / Dar ah, cat de tare m-am mai putut insela.

You’ve been my soulmate and mentor / Mi-ai fost suflet pereche si mentor
I remembered you the moment I met you / Te-am remarcat din prima
With you I knew god’s face was handsome / Cu tine m-am prins ca fata Lui e de bun augur
With you I suffered an expansion / Cu tine m-am reinventat

This loss is numbing me / Am pierdut si sunt amortita
It pierces my chest / Am pieptul perforat de nemultumire
And I can’t stop dropping everything / Si-mi scapa tot si toate

I thought we’d be sexy together / Am crezut ca o sa fim asa de sexy impreuna
Thought we’d be evolving together / Am crezut ca o sa devenim mai buni
I thought we’d have children together / Am crezut ca o sa facem copii
I thought we’d be family together / Si ca o sa fim o familie misto
But I was sadly mistaken / Dar ah, cat de tare m-am mai putut insela.

If I had a bill for all the philosophies I shared / Of, daca as avea cate o suta pentru fiecare filosofie la care m-am dedat
If I had a penny for all the possibilities I presented / Of, daca as avea cate un leu pentru tot ce am crezut
If I had a dime for every hand thrown up in the air / Of, daca as avea cate un banut pentru fiecare tanananana (nu gasesc ceva bun)
My wealth would render this no less severe / M-as imbogati

I thought we’d be genius together / Am crezut ca o sa fim mortali impreuna
I thought we’d be healing together / Am crezut ca o sa ne ungem ranile reciproc
I thought we’d be growing together / Am crezut ca o sa (ne) crestem impreuna
Thought we’d be adventurous together / Am crezut ca o sa facem haiducii impreuna
But I was sadly mistaken / Dar ah, cat de tare m-am mai putut insela.

Thought we’d be exploring together / Am crezut ca o sa devenim exploratori profesionisti
Thought we’d be inspired together / Am crezut ca o sa fim sursa de inspiratie unul altuia
I thought we’d be flying together / Am crezut ca o sa zburam de bine ce o sa ne fie
Thought we’d be on fire together / Am crezut ca o sa ramanem pe jar
But I was sadly mistaken / Dar ah, cat de tare m-am mai putut insela.

*Melodie indicata de a cherry pentru autoflagelare cand mergem la drum.

Si cantecul.

Cine-ar fi crezut ca in orasul asta cat o nuca si pe care il stim ca pe buzunarul nostru de la spate mai poti descoperi asa ceva.  Un cotlon public si totusi privat, numai bun de giugiuleala. Dar uite ca s-a intrupat, pentru dragostea ce zace-n noi.

Am prins de veste si va fi numai al meu. Exista un cinematograf dedicat special indragostitilor, cu preponderenta clandestini. Care se feresc din cine stie ce motive puerile de ochii altor oameni. Si nu ma refer anume la  indragostitii de cultura, ci la ceilalti . Care nu mai au rabdare si vor sa puna carne peste carne, fie chiar si intr-un mod incomplet dar sincer.

Sigur, povestea nu-mi apartine. Este vorba despre o verisoara de la tara, din partea tatalui, care a venit in capitala si a patimit tot ce spun mai departe. Cica a intrat dumneaei in cinematograful in care spera sa aiba nitele momente de pace si prietenie cu un domn respectabil. Voia sa vorbeasca obraz in obraz si apoi rasuflare-n rasuflare despre carti, filme, flori, fete sau baieti.

Cand colo, ce sa vezi. La o ora absurda, cand se presupunea ca toti oamenii muncesc sau iau masa, era plin de lume. S-a mirat ea de asa obiceiuri metropolitane. Zero intimitate, ce mare mitocanie. Si dupa ce a incercat o comunicare verbala si non dar plina de talc cu partenerul de discutie in plina sala, a fost lasata de nervii ei. A plecat bajbaind dupa un spatiu aparte, tragand dupa ea corpul prieten.

Culmea e ca l-a si gasit. Se pare ca undeva intr-o latura a salii exista o perdelusa care asigura discretie perfecta pentru cine are nevoie de ea. Si ea avea. Mare nevoie, povesteste ea cu talc, facand si cu ochiul, in care apare o steluta de praf de minune, concomitenta cu o buburuza de saliva datorata poftei sale de viata.

Parca vad cu ochii mei acest refugiu unde poti duce o conversatie decenta in timp ce-ti si atingi interlocutorul, sa-l faci atent. E o oaza de armonie umbroasa. Poti sa vezi si filmul, daca ai pofta. Dar cica poti s-o faci intr-o pozitie mai acatarii. Nu in sezut pe scaunul tare, separat de lumea de care vrei de fapt sa te lipesti printr-un barbar maner.

Poti sa te incolacesti, sa te sucesti, sa preiei comanda, sa te supui, sa te aciuiesti de-a busilea, sa suspini incet, sa exclami a mirare si inca o suita de alte activitati. Verisoara mea de la tara e un om pur, ea nu minte. Se cade sa o cred pe de-a intregul.

Toate astea si multe altele se pot face in cinematograful indragostitilor.  Un spatiu de ragaz urban cu o gramada de public in jur.

Continuare aici.

El e unul singur. Noi suntem 4 cel putin.

De fapt cred ca suntem mai multe dar ne lipseste curajul sa marturisim asta cu voce de bariton. Eu una macar sunt sincera. Doar sunt cireasa. Pot sa-mi asum o pofta, cand ea ma sugruma cu sugrumatorul.

Declar deschisa lupta dreapta. Imi place teribil domnul B. Tuturor ne place. E inalt, mladios, tras printr-un inel convenabil. Nici prea prea nici foarte foarte. Are pe vino-ncoace chiar de la 7 poste distanta. Stiu ca e aproape cu destule minute inainte sa deschida usa. Il cunosc dupa sandale si miros si dupa cum se misca aerul in cartier.

Intai am crezut ca nurii mei nu sunt de-ajuns. Ca cireasa nu=i suficient de buna pentru domnul B. care, vezi Doamne, are alte gusturi la femei. Da deoparte piticele blonde cu sanii mari si voiciune in privire. Si prefera roscatele melancolice, cu pistrui. Dar vazand varietatea de fructe coapte si tentante ce i s-au perindat pe dinaintea ochilor si vazand ca el nu reactioneaza la niciunul dintre ele, am inteles.

Mi-am zis marunt in barba. Domnul B are alta motivatie. Ce pacat. E pierderea lui doar ca nu isi da inca seama.

Si am pus la cale, intre timp tot felul de stratageme. Eu am venit cu o propunere taraneasca. Sa-l alerg putin pe domnul B pana il fac una cu pamantul. Sa-mi infig coltii in gatul lui si sa ii fac o propunere cinstita: abandonul sau viata. Au fost si strategii mai soft de-atat. Cum ar fi sa-l incuiam in camera si alte copilarii. Degeaba.

Oricum e de apreciat. Domnul B se tine tare. Energiile senzuale se tin lant in juru-i. Nici nu stiu cum poate sa mearga drept. Suntem cel putin 4 si el e unul singur. Cata coloana vertebrala. Cata stapanire de sine. Poate sa ajunga si presedinte cu asa un sange rece. Chiar sunt curioasa cat o sa reziste. Si, inca si mai curioasa, cine o sa-l dea pe brazda, atunci cand va obosi si va lasa garda jos.

Domnul B. e proaspat ca un mar ionatan. Sa-l muste cine poate. Deocamdata nu e comestibil. As fi stiut. Dar noi vom continua sa-l fugarim pe domnul B cu toate panzele sus. Noi avem timp. Si tot ce ne trebuie in dotare. Pazea.

Restul il puteti citi aici si zau ca e bine scris. Eu sunt la festivalul Comedy Cluj si sa stiti ca aici ma bate un soare orbitor, nemaivazut.