SANUCA

In livada de cirese este un secretariat in care se lucreaza in ture si unde se primesc foarte propuneri.

Cireaso, hai sa asta. Cireaso, musai sa ailalta. Cireaso, ce-ai zice sa asa si pe dincolo. In unele dintre cazuri, procesez cerea pe loc. Inteleg cu mintea mea de cireasa daca vreau sa merg mai departe cu solicitarea si primesc dand din cap. Stiu si cand e cazul sa ma opresc si sa stramb din nasul meu ferm, tinandu-l in timpul asta si pe sus.

Dar sunt destule si momentele cand apuc solicitarea cu mana si raman cu ea asa, sprijinind-o usor in echilibru pe genunchi. Ma uit la ea si o intorc pe toate partile pana ii merg fulgii. Si degeaba. Nu ma prind daca vreau au ba sa purced in a face lucrul cu pricina. Ridic din umeri si mai astept.

Ma gandesc, ma sucesc, nimic. Si atunci aplic strategia bagarii la inaintare a corpului. Corp cu care mintea are o discutie secreta si serioasa in cazurile astea, pe la spatele meu. Apoi eu las corpul liber, sa vad cum se comporta despre propunerea cu pricina.

Uneori propunerea se apropie de termenul limita si totusi corpul meu ramane indiferent. In loc sa faca pasii necesari pentru a face lucrurile sa se intample corpul isi vede de ale lui, fluierand si uitandu-se in directia contrara. Atunci stiu ca mintea i-a zis ca nu, nu vrea sa se abata din drum pentru lucrul cu pricina si rasuflu usurata. Uit totul in secunda doi si-mi vad de treaba.

In cazurile in care vreau totusi sa dau curs invitatiei, corpul ma opreste din treaba. Imi vine din senin sa ma urc in mijloace de transport, sa cumpar bilete, sa dau telefoane, sa raman treaza. Asta inseamna ca, dupa mica lui sueta cu mintea mea, pe la spatele nostru comun, corpul imi da semnale ca dadada, vrem sa facem lucrul ala cireaso.

Ce complicat. Sper ca ati inteles cate ceva, orice. Si ca vi se intampla si voua cateodata asa. Altfel nu mi-as ierta-o niciodata. Nu mi-as ierta sa va fi povestit despre cum fac eu lumina in marea de stimuli primiti. Si cum reusesc sa ies nevatamata din intrecerile mele zilnice cu mintea si corpul ei atasat. Un corp cu sanii mari, pielita subtire si glezna fina de care ma folosesc in toate aventurile mele urbane.

Buna seara. Intrebat din public daca ii e sete, corpul meu a ezitat putin. Apoi a ales sa bea un pahar cu vin. Singur s-a dus catre sticla si a turnat. Voila.

Cuptorul s-a stricat nu mai vrea sa faca legume la cuptor si castane coapte si crema de zahar ars nu mai vrea sa faca nimic.

Masina sageata albastra e in momentul asta intr-un service indepartat, intr-un cuptor urias, prajindu-se la un soare de lava. Asiguratorul nu a vrut sa asigure tot, trebuie sa platesc niscaiva bani, nu vreau sa platesc. Dar de vrut vreau sa o iau de acolo asa ca trebuie sa platesc.

Masina sageata albastra trebuie apoi vamuita si inscrisa in circulatie, acum ca s-a terminat leasingul. Pe leasing am platit multi bani, bine ca i-am platit. Pe vama o sa platesc iar bani grei, boieresti.

Masina sageata albastra trebuie sa capete un casco nou si un rca nou si toate s-au strans acum de craciun si n-am niciun chef sa i le procur. Dar vreau sa calatoresc cu ea asa ca o sa i le procur.

Doamnele de la circa financiara ma asteapta cu un contract si tot felul de alte acte doveditoare ca sunt un cetatean cinstit. Dar cand ma duc si le zambesc, ma alunga de acolo si-mi zic ca nu au cum sa ia in seama ce le prezint eu. Si ca sa ma stradui mai tare. Sunt putin obosita.

Am de dus trei perechi de pantaloni la croitor.

Cuptorul s-a stricat ce ma enerveaza imi vine sa-l arunc de pereti, e destul de nou. Trebuie sa-l iau la subrat si sa-l duc la doctorul de cuptoare. N-am chef sa fac asta dar daca vreau sa coaca ce am de copt trebuie sa-l duc. Vin sarmalele peste noi. Unde sa le pun daca nu in cuptor.

Avem treaba iarna asta. Abia astept sa-mi iau brad. davitblog awaspinter topkabar awasgila