Am venit deunazi cu o idee de afaceri care m-a incalzit la tample. Pentru mai multe informatii, click aici.

Tot pritocind eu la ea asa, mi-am dat seama ca am si alte business-uri posibile pe teava. Si ca planurile mele de dezvoltare antreprenoriala sunt ca bradul. Verzi, drepte si frumos mirositoare. Mi-a fost putin frica sa le impartasesc aici, sa nu cumva sa le faceti voi primii. Dar na, tentatia a fost prea cumplit de mare.

Primul gand ar fi sa lansez o companie de spus secrete oribile. Secrete care ne macina lingurica si ne fac sa ne zvarcolim noaptea in pat. O poti face prin telefon. Suni la mine si imi spui cele mai oribile chestii pe care le-ai facut sau planuiesti sa le faci sau doar le simti intr-un cotlon ascund bine din inima ta.

Adica dragoste impura pentru mama prietenului tau, dorinta de a-ti schimba sexul intr-unul mai stramt sau ganduri netrebnice legate de mostenirea bunicului care e inca in viata si te iubieste enorm. Nu o sa te judec. Doar o sa-ti iau niste bani care ne vor multumi pe amandoi. Tu te usurezi, eu imi cumpar pantofi. Capisci?

Apoi ravnesc la o companie de redistribuit obiecte mici, medii si mari, moi, fine sau tari. Pentru o taxa ridicola, voi accepta sa-ti gazduiesc lucrurile de care nu mai ai nevoie, indiferent cat sunt de mari, moi sau tari. Apoi voi face in asa fel incat sa primesti o bruma de bani pe ele. Din care eu imi voi trage, ca doar sunt romanca, un comision.

Planul meu de business include si niste marfuri sezoniere de inchiriat. Cum ar fi frapiere cu gheata pentru spritz la Vama veche sau praf de stele in diverse nuante pentru pus in privire cand iesi la agatat noaptea pe plaja. Pentru iarna as incerca sa ofer si barbati pentru petrecut revelionul cu ei.

Cerul este limita mea.

Stateam eu asa, invartind o suvita de par. De fapt prefacandu-ma ca am par lung, din care se poate intoarce o suvita, daca am chef.

Imi inchipuiam ce as putea face cu manutele astea doua daca nu m-as mai ocupa cu litere si cuvinte si taste. Si cum nu am fost niciodata stilul intreprinzator, mi-a fost tare greu sa-mi inchipui un scenariu. Totusi, strangandu-ma singura cu o usa iluzorie, am nascut ideea de mai jos.

Cred ca as sparge piata cu o companie de inchiriat corturi vara si cutii de pus skiuri in ele atunci cand pleci in Austria si ti se strange inima si buca si gura ti se face punga la ideea ca trebuie sa platesti 300 de euro iarna.

Corturile ar costa o nimica toata si ar veni cu tot felul de bunatati la pachet. Adica isoprene, saltele si pompa. Paturele frumoase, curate si ademenitor mirositoare, in carouri pentru barbati si cu buline pentru doamne. Pernute si sosete pentru persoanele cu circulatie sanguina deficitara si tot asa.

Daca ai lua cort de la cireasa, ai gasi in el 3 prezervative aproape desfacute, dintre care unul cu miros de capsuni, pentru dimineata. As mai strecura acolo 2 beri neflitrate, 2 pachete de sticksuri cu susan, o conserva de pate de ficat.

As pune si 2 lumanari si o cana de tabla, apa plata si un cd player de unica folosinta cu muzica pentru dragoste. Dimineata, o manuta aparuta din senin ar oferi ocupantilor cortului doua periute virgine cu pasta deja unsa pe ele.

Cutiile pentru skiuri ar costa nitel mai mult dar nu prea mult. Si ar veni la pachet cu o bataie prieteneasca pe spate la plecare si o cafea la fel de fierbinte la intors, cand aduci cutia indarat. Tu ai sorbi din cafea si eu, in aceiasi bani cu tot cu tva, te-as asculta povestind ce frumos a fost. Am fi toti fericiti.

Ma mai gandesc un pic si revin cu inca niste business-uri pe langa, caci asa am inteles ca trebuie. Stati aici. Vin repede.

Era inalt, era falnic, era stufos. Era plasat strategic in dreptul ferestrei mele de la dormitor.

Il vedeam in fiecare dimineata, inainte de orice altceva. Ce lux, sa dechisa cireasa ochii pe un copacel atat de harnic si bun si aratos. M-am invatat cu corcodusul meu asa cum te inveti sa-ti gateasca cineva micul dejun dimineata. Sau sa iti citeasca ceva frumos dintr-o carte buna, inainte sa adormi.

Iarna corcodusul functiona pe post de cuib de vrabii si alte pasarele frumos sau deloc cantatoare. Primavara facea un noian de flori mici si albe, ca o spuma de lapte, si imi venea sa urlu putin de bucurie cand il vedea. Vara se cocosa de fructe iar toamna ma anunta pe soptite ca e timpul sa-mi iau umbrela.

Cel mai bun copac din lume, asta era corcodusul meu personal. Si uite cum un vant mai fortos l-a prins pe picior gresit si l-a rupt ca pe-o surcica. Pentru ca a avut nenorocul sa moara intr-o sambata, corcodusul a zacut lasat pe-o parte 2 zile incheiate.

Nici eu, nici pasarile n-am putut accepta inca trecerea lui in nefiinta. Cireasa se tot uita pe geam sperand ca i s-a parut. Vrabiile si alte ghemuri de puf, cioc si gheare s-au intors si s-au asezat pe el asa cum sedea razbit la pamant. Sa vina corcodusul inapoi si sa ne spuna ca a fost o gluma. Asta ne dorim.

Geamul meu arata gol pusca fara coroana lui. Acum va trebui probabil sa ma imprietenesc bine de tot cu doua siruri de vecini despre care nici nu stiam ca exista. Si poate ca anotimpurile o sa ma ocoleasca, acum ca nu mai are cine sa-mi povesteasca despre ele cum fac ochi.

Cireasa moare de dorul corcodului. Receptie.

Abia acum mi-am strans toate informatiile si am reusit sa pun cap la cap o dare de seama pentru anul 2011.

Mai jos astern asternut subtiratec continand rezumatul vietii mele de anul trecut. Cu bune si rele, mici si mari. Sa trecem la treaba. In 2011 nu am avut guturai nici macar o data. Sa bem pentru asta.

Apropo de baut, tot anul trecut am descoperit magia spritzului. De unde credeam ca este o indeletnicire nedemna, numai buna pentru betivani de profesie, am aflat ca spritzul este aceasta licoare incredibila. Numai buna de baut cat e ziulica de lunga, din iunie si pana in cand se coc gutuile. De preferat la buza marii, sub o umbreluta, cu cei dragi.

Am gatit de multe ori si cu placere feluri de mancare lejere si mai ales din bucataria noastra de cand eram mici. Am mancat cea mai putina carne din viata mea. Noroc ca am recuperat pe ultima suta de metri. Am inghitit gogaltz-gogaltz cate sarmale am putut introduce in gura, aproape pe nerasuflate.

Am izbutit sa strang, practicand o munca asidua, de furnica sarita de pe fix, o suma bunicica de bani. Cu ea mi-am achitat facturi importante. Sunt astazi proprietareasa sagetii albastre, o masina de isprava, numai buna sa ma duca ca vantul si ca gandul in locuri minunate anul asta, cel nou. Draga mea, frumoasa mea, sper ca esti gata.

Din lista de curiozitati estivale, as dori sa mentionez ca am jucat nesilita de nimeni fussball si, doar putin silita de niste conjuncturi si un barbat, catan. Amandoua mi-au placut tare si sunt foarte pregatita sa prestez in continuare. Alta bizarerie ar consta in faptul ca am fost de acord sa petrec 2-3 nopti intr-un cort si nu m-am ales cu o depresie.

Apoi face un pas in fata insula bali. A fost una dintre cele mai placute experiente turistice pentru cireasa. Si ard de nerabdare sa ma intorc acolo, cu forte noi si prieteni dragi. Am descoperit magia serialelor. Mi-am facut o prietena noua si nepretuita. Am mancat 10-12 farfurii cu paste cu fructe de mare in acelasi restaurant.

Am scris foarte mult. Asa de mult incat, daca cineva ar printa tot-tot-tot si ar pune foile una peste alta, s-ar crea aceasta impresionanta scarita de hartie, pana la cer. Am cumparat foarte putine lucruri si asta m-a bucurat mai tare decat un munte de cumparaturi. Am izbutit sa ajung din nou la Istanbul. Si la Tiff.

A fost bine. A fost asa de bine ca as da totul inapoi, pentru inca un 2011, cat ai zice peste. Dar 2012 ma ispiteste si imi face semne sexy cu degetul aratator. Vino cireaso, avem atata treaba. Se prevede un an misto. Si sa-mi ziceti acum ca si de la voi se vede la fel.

Ciresei i se pare normal sa fie ea cea ospatata de sarbatori. De catre mama, matusa cea grasa sau cine mai e rubedenie prin ograda.

Aveam o intelegere. Ajunul era facut de mine dar pranzurile erau ale lor. Anul asta s-au vorbit probabil ca asa nu se mai poate, ca au muncit destul. Se pare ca lucrurile stau taman pe dos. Masa de Craciun s-a insinuat si ea in viata mea pe usita din dos.

Si uite-ma acum preocupata ca bucatele sa fie suficiente si variate. Bradul sa fie tantos si cu lumanari proaspete in el. Muzica sa fie nici prea lesinata nici prea antrenanta, cum sade bine meseanului, o data pe an, cand inghite gogaltz gogaltz. Musai sa am servetelele cu desen mai cu mot si sarmalele suculente si varza destula.

Da, da, da. Lumea merge in directia buna. Uite-ma pe mine socotind cate kile de carnati sa comand la macelaria vestita. Cineva trebuie sa faca si o mamaliga apriga, pentru sarmale. Dar cine, cine, daca eu sunt la casa mea si musafirii sunt musafiri. Dar eu nu stiu sa fac mamaliga. Nu stiu cireaso, invata.

Trebuie sa-mi aduc aminte ce-i place sa bea fiecaruia. Si nu mai pot sa risc cozonacul, gandindu-ma pozitiv si americaneste ca poate imi iese mie. Trebuie sa fac rost de cel mai bun. Asa se face de Craciun, cand ai musafiri. Asa faceau si invitatii mei pana sa ma incoroneze gazda bucuroasa.

Cireasa pare-se ca a crescut mare. Si a venit acum randul ei sa faca cele trebuincioase. Nu mai e mult si va trebui sa fac probabil si piftie. Poftim situatie.