SANUCA

*Aceasta poveste s-a petrecut in februarie, dar abia acum am capatat forta epica si mai ales morala sa o spun.
**Aceasta poveste este si destul de scarboasa. Include un wc, un vecin si launtrurile lui. O cireasa care cotrobaie prin aceste amanunte. Oamenii gretosi din fire sa iasa din livada. Nu vreau lesinuri in serie. Vine primavara.

E dimineata, parai din toate incheieturile sa ajung undeva cu ora fixa. Dar observ cu neplacere ca mi s-a infundat wc-ul. Vars repede cateva lacrimi de frustrare ca totul in jurul meu se sfarama bucata cu bucata. (Atunci mi se stricau toate, una dupa alta).

Imi revin insa repede, ca n-am timp de goange. Gasesc instalator cu greutate si interventii si pile si rugaminti pline de arsita. In final zice ca vine repede. Eu exult. Cu greu mai gasesti mesteri ok cand pe bune ai nevoie de ei.

Chem taxiul, afara ninge cu galeata. Doamna dispecer, inger al tineretii mele, imi gaseste masina in 10 minute. Imi vine sa o strang tandru la piept si sa o sarut cu limba. E greu de tot sa gasesti masina. Trec 2 minute si ma taie. Trebuie sa fac pipi. Incerc sa ma tin dar imi dau seama ca e drum lung si mai bine ma eliberez.

Puncte-puncte. Apoi trag apa, care urca pana sus de tot si nu vrea sa mai coboare decat cu pipeta. O apa nu tocmai curata, daca aveti toleranta sa ma intelegeti. Tic-tac face ceasul, tic-tac. Si totusi zaresc ceva care ma nelinisteste si nu ma lasa sa plec pur si simplu.

De pe teava a iesit inapoi, catre mine, ceva terifiant. Sa vomit sau sa plec, ma intreb. Si imi dau seama ca un instalator e asa de greu de gasit in ziua de azi. Unul bun, care sa vina chiar de azi pe azi, cand afara ninge demonic, e si mai si. Incat inteleg pe data ce am de facut.

Inteleg ca nu pot sa-l fac pe instalator ca, in demersul lui de a repara, sa treaca prin neplacerea de a scobi in chestiile din wc-ul meu. Daca il vede pe nenumit si se supara si pleaca. Sunt terminata atunci. Tic-tac face ceasul, tic-tac.

Inhat o punga pe post de manusa. Caut disperata ceva de racait in locuri intunecoase si dosnice. Gasesc o scrumiera mica de metal si ma pun pe treaba. Noroc ca sunt imbracata frumos si ca am chemat taxiul.

Dupa ceva munca, ma trezesc fata-n fata cu un cacat ca-n povesti, de dimensiuni fantastice. Pe jumate intepenit la intrare sau iesire, nu stiu cum sa explic, imi zambeste din oceanul de apa rabufnita. Fac ochii cat doua galetuse. Cum eu nu m-am crezut niciodata capabila sa generez asa ceva, ma gandesc cu mult respect la prietenul meu imaginar, I. Singurul care ar mai fi avut de curand acces la wc-ul din livada.

Trage mosul, trage baba, cacatul iese cu mare greutate. Si dupa el, mai scot inca doua exemplare la fel. Facute dupa chipul si asemanarea cacatului perfect, primordial, si ca forma dar si privind alte insusiri. Var repede incarcatura intr-o punga si punga aia in alta punga si aia in alta. Si tot asa, pana ametesc si pierd sirul. Cad jos. Imi revin.

In timpul asta fug ca o gaina fara cap prin casa pentru ca tic-tac face ceasul, tic-tac. Prietenul meu imaginar se uita cu ochi de genune la mine si la manevrele rapide pe care le fac, carand dupa mine the thing. Afla ce e inauntru si i se zbarleste parul pe ceafa, cred. N-am avut timp sa verific.

Transpirata pe buza de sus, cu parul lipit de cap si cu mintile duse, nu ma pot abtine si il complimentez pentru ceea ce tocmai am aflat. Ca digestia lui este una de vis. El se apara si zice ca nu, nu e ce cred. Eu pun asta pe seama timiditatii de a discuta un subiect asa de delicat si totusi asa de palpabil. Doar tin dovada in mana.

Fug cu cacatii in punga pe scari in jos, cu hainele falfaind, si cand sa deschid usa de la ghena, tadaaa. E incuiata iremediabil. Taximetristul ma vede, ma cheama, este iritat. Ninge pe el, ninge pe mine, ninge pe neputinta mea de a scapa de colet, ninge si pe colet.

Singurul lucru pe care il inteleg bine este ca nu ma pot urca cu el in taxi. Ma uit ca un animal ranit in jur si gasesc scaparea. Vad un cos de gunoi cu gura mica de tot. Alerg de cat p-aci sa-mi rup gatul si indes acolo cacatii inveliti in 14 sau 18 pungi, nu mai stiu.

Apoi sar in taxi si incep sa suflu greu, ca un animal ranit in amorul propriu. Plec de la locul crimei si incerc sa uit prin ce tocmai m-am balacit. Vin seara acasa si aflu ca a fost o defectiune pe coloana, astfel incat roadele vecinului de jos au germinat in sus pe teava, pana la mine.

Ma uit cu intelegere la prietenul meu imaginar I. si ma bucur ca nu el a produs ce am vazut dimineata. Ma induiosez apoi gandindu-ma ca am gestionat cu eficienta treburile vecinului meu de jos. Un om cumsecade, cu care ma inteleg bine si are umor.

Si apoi inghet, la gandul final. Ca anume m-am debarasat de rodul maruntaielor lui taman in cosul de gunoi stradal de sub geamul dumisale. Si ca acum da, e iarna. Dar o sa vina in curand si vara. Si atunci sa te tii.